aparate de zbor

Eposurile vechi indiene si puranele, mai ales cartile 6-10 din Mahabharata, precum si alte scrieri provenite din aceeasi arie culturala, ofera descrieri concrete ale unor masini zburatoare, ale tacticilor de lupta si chiar indicatii privitoare la constructia lor. În imensa biblioteca de manuscrise a Academiei Internationale de Cercetari Sanscrite din Mysore a fost descoperit un manuscris vechi de circa 3000 de ani, atribuit înteleptului yoghin Bharadava, care a trait în jurul anului 1000 î. Chr. Studiul, intitulat Vimanica Shastra, cuprinde opt capitole însotite de diagrame si enumera 31 de subansamble esentiale ale aeronavei si 16 metale sau aliaje, a caror denumire nu a putut fi tradusa cu o suficienta precizie: "În mijlocul navei se afla o cutie metalica grea, sursa de energie. Din aceasta cutie, forta este transmisa prin doua tevi fixate la pupa si prora navei. În afara de aceasta, energia se difuzeaza spre opt brate cu orificiile îndreptate în jos. În timpul decolarii se deschid supapele celor opt tevi îndreptate în jos si capetele de sus ale acestora sînt închise. Curentul de forta se opinteste în pamînt, ridicînd astfel nava în aer. Cînd ea se afla la o anumita înaltime, orificiile superioare se închid pe jumatate, pentru a permite navei sa se mentina în vazduh. Cea mai mare parte din energie este transmisa apoi tevii din spate, care face ca nava sa înainteze". Însasi enumerarea a 16 metale este un fapt remarcabil pentru o perioada în care istoria oficiala considera ca în Egipt abia începuse epoca fierului, prin intermediul hititilor. În afara de fier, egiptenii mai cunoasteau aurul, argintul, arama, zincul, cositorul si mercurul. Un fel de ilustratie la "Vimanica Sastra" o constituie desenele dintr-un templu sapat în stînca, situat la Elora, în apropiere de Haiderabad. Templul lui Kailasanat, de dimensiuni monumentale, simbolizeaza resedinta zeului Shiva pe Kailhasa, muntele sfînt din Himalaya, si este înconjurat de jur-împrejur de alte 30 de sanctuare. Peretii sînt împodobiti, în afara de chipurile zeilor, si cu scene de lupta în care apar masini de razboi zburatoare. Reprezentarile coincid cu descrierile din manuscrisele sanscrite: "La porunca lui Rama s-a înaltat cu un bubuit asurzitor deasupra norilor o vimana stralucitoare. Rama zbura cu vimana sa pe o raza puternica ce stralucea ca soarele si al carei zgomot semana cu vuietul marii. Sînt masini care zboara la mari înaltimi datorita mercurului si curentului puternic care le mîna. Sînt capabile sa parcurga distante nesfîrsite si sa se miste de sus în jos si de jos în sus, înainte si înapoi. În maruntaiele masinii se afla o instalatie cu un cazanel de fier în care se înfierbînta, la un foc anume potrivit, mercurul. Patru rezervoare cu mercur permit acestei instalatii sa produca un curent de forta. Masina poate apoi urca spre cer, facînd un zgomot asurzitor, iar cei care-i urmaresc traiectoria au impresia ca vad o perla uriasa".

Scrise pe vremea cînd Roma nu fusese înca întemeiata si cînd "miracolul" grec se ascundea în nebuloasa unui viitor incert, trebuie sa recunoastem ca aceste descrieri ale unei nave de zbor sînt destul de tehnice. Rama s-a aliat cu Hanuman, bunul rege al maimutelor. Regele ursilor i-a spus lui Hanuman: "Ridica-te, viteazule, sari peste mare si salveaza-ne! Tatal tau este zeul vîntului, el ti-a dat forta. De cînd erai copil, cînd ai vazut soarele, ai crezut ca ai în fata ta un fruct rosu si ai sarit pîna la cer trei sute de mile întregi. Si-a fluturat Hanuman coada sa lunga ce stralucea sinuos în vazduh. La izbitura ei, muntele cel mare s-a cutremurat si copacii au pornit-o pe urmele ei în înaltimi, vietuitoarele ascunse în pesteri au urlat de spaima, de frica serpii au scos flacari pe gura si au muscat stînca, de s-a prefacut într-o para de foc".

Tot în Ramayana se gaseste o descriere a zborului unei vimane: "Cînd zorii se ivira, Rama, luînd carul ceresc pe care Puspaka i-l trimisese prin Vivipishand, se facu gata de plecare. Acest car se propulsa el însusi. Era mare si fin decorat. Avea doua etaje si numeroase camere cu ferestre si era împodobit cu drapele si stindarde. Emitea un sunet melodios, zburînd pe drumurile cerului". Informatii asemanatoare se gasesc si în literatura creata de preotii lama din Tibet, în special în cartile sfinte Kantjur si Tantjur. Desi cuprind sute de volume nu au fost traduse decît într-o infima masura în limbile europene: "Subdiviziunile miscarilor vimanelor sînt: înclinatia, ascensiunea verticala, coborîrea verticala, înainte, înapoi, ascensiunea normala, coborîrea normala, înaintarea pe distante lungi, cu ajutorul unei ajustari a partilor mecanice care dau o miscare perpetua. Forta si rezistenta acestor masini depind de materialul folosit. Iata cîteva din calitatile unui car aerian: poate deveni invizibil, poate transporta pasageri, se poate realiza la dimensiuni mai mici, se poate deplasa în liniste; daca se foloseste sunetul, vimanele trebuie sa aiba o mare flexibilitate a partilor mecanice, trebuie sa dureze mult timp, trebuie sa fie închise si bine acoperite. Cu ajutorul acestor masini, fiintele umane pot sa zboare în aer, iar fiintele ceresti sa coboare pe Terra. Anumite vimane puteau sa urce pîna în regiunile solare si chiar dincolo de ele, în regiunile stelare".