a 158-a zi

Serile devin tăcute                        Pasul port către destin
sub nori înfricoşători,                   străbătând ţeluri mărunte,
iar grădini sunt străbătute           drumul însă e un chin
de pateticii fiori.                            presărat cu amănunte.

Timpul curge nemilos                  De pereţii văruiţi
în politica ruşinii,                         îmi izbesc privirea seacă,
umerii se pleacă jos                      munţi în zare-s ţintuiţi
sub povara pasiunii.                     cu prostia omenească.