a 166-a zi

De ape tulburi mă lovesc               Iubirea e de mult apusă,
în drumul meu şovăitor,                din ea a rămas rutina
iar ploile nu contenesc                   şi seara vorba când e spusă
din cerul mistificator.                     evocă numai amintirea.

Vântul e un atentator                     Obraznici norii se adună
la vremelnice bucurii,                    din orizontul depărtat
ascunse oasele mă dor                   lovind umila mea grădină
de văd fantasmagorii.                    c-un fulger disperat.