a 156-a zi

Soarele bate-n grădină              Florile îşi dau bineţe
cu săgeţile lui vii,                        aplecându-şi cupele,
umbra fuge din tulpină             crengi se pleacă cu largheţe
peste strâmte cărărui.               umbrind rare tufele.

Vântu-şi tremură aripa             Rezemat eu stau de trunchi
prin copacii zugrăviţi                admirând crud peisajul,
întrecând în goană clipa           între firele mănunchi
şi luceferi obosiţi.                       îmi las grija şi necazul.