a 171-a zi

Miezul nopţii sună rece,                     Prin fereastra cenuşie
somnul mi-a pierit de mult,               totul pare timorat,
luna palidă petrece                             de tavanul din hârtie
timpul cu al său tumult.                     e-un păianjen spânzurat.

Vântu-şi leapădă ruşinea                   Ceasul fuge mai departe
sub un cer învolburat,                         risipind secundele,
răvăşită e grădina,                               eu privesc adânc în noapte
iar eu stau îngândurat.                       cum se varsă undele.