a 160-a zi

Mă macină nevoi                      Mi-i freamătul intern
şi traiul auster,                          de nimeni neştiut,
sunt doar un crâmpei               un univers etern
din mitul efemer.                      se-ntinde din trecut

Gânduri sunt puţine                 şi astre luminate
sub cerul trecător,                    sunt mesageri tăcuţi
pădurile sunt pline                   ce vin într-a mea noapte
de frunze care mor.                  din zorii prefăcuţi.