Privesc vântul prin geam Mi-e sufletul trist,cum crengile îndoaie; lipsit de tandreţe,
un iureş infernal un cer pesimist
cu miros de ploaie. se pierde-n largheţe.
Gânduri se-mpotmolesc Şi vântul tot bate
în ziua banală, flexând rădăcina,
grădinile vorbesc mă las greu pe spate
de-apatica boală. pierzându-mi lumina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu