Viitorul îmi rezervă Ceasul e un instrumentclipele necunoscute, de aducere aminte,
viaţa nu mi se conservă, mecanismul insolent
zilele se nasc pierdute. ticăind fără cuvinte.
Timpul e un joc ciudat Am nevoie de iubire,
cu reprize monotone, nu de fiarele incerte
limite însă i-am dat să arunc a mea privire
pentru actele diforme. pe cadranul din perete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu