E timpul ciudat Vin serile grele
şi frunza se-ndoaie, cu clipe tăcute,
în parcul mirat din norii umbrele
miroase a ploaie. cad ploile mute.
Eu pasul îmi port Pereţii par goi
pe drumuri mărunte, şi camera strâmtă,
de patimi ţin post, aş vrea să fim doi
mi-s drepturi căzute. pe canapeaua frântă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu