a 162-a zi

Îmi caut consolarea                    N-am leac pentru scăpare,
pe negrele cărări,                        etern e al meu chin,
acolo unde zarea                         din lunga-ndurerare
nu duce nicăieri.                         hrănesc simplul destin.

De patimi sunt orbit                   Luna nu mai răsare,
iar vântul mă-mpresoară,          norii s-au furişat;
mi-e sufletu-nrobit                     din cer cu disperare
şi viaţa-n prag de seară.             aştept să fiu salvat.