a 129-a zi

Mă frământ fără speranţă,               Visele îmi sunt deşarte,
sunt un peşte pe uscat,                     buzunare gem pustii,
soarele de dimineaţă                        iar de dincolo de noapte
pentru alţii-a luminat.                     răsar zorii cenuşii.

Viaţa mea nu dă-nainte,                   Timpul e doar inamic
tot în urmă-i cursul ei,                      cu lugubrul său tic-tac,
dacă ziua e fierbinte                          praf şi pulbere, nimic
friguri am fără temei.                        nu răsare din ce fac.