Paşi întorc prin labirint În praf urmele se pierd ,căutând intrarea veche, trează este doar gândirea
umblu înspre răsărit şi când ochii dau să şterg
pipăind asprul perete. îmi dispare nălucirea.
Cerul sus, neprihănit, Vulturii trec rotocoale
etalează o speranţă, prin zenitul fragmentat,
norul vine chinuit, iar culoarele sunt goale
cenuşiu, de dimineaţă. cu un capăt înfundat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu