CIA și OZN

CIA, OZN-uri, MJ-12, JFK si James Jesus Angleton        

In calitate de sef al sectiei de contraspionaj a CIA-ului, James Jesus Angleton a avut acces la cele mai pazite secrete ale agentiei, inclusiv la dosarele MJ-12 despre OZN-uri.

James Jesus Angleton s-a nascut pe 9 decembrie 1917 in Boise, statul Idaho, parintii sai fiind colonelul in OSS/omul de afaceri James Hugh Angleton si Carmen Mercedes Moreno, nascuta in Mexic. Dupa absolvirea la Yale in 1941, Angleton s-a mutat la Harvard Law School, unde a intalnit-o pe viitoarea sa sotie, Cicely d’Autremont, din Duluth, statul Minnesota. Inrolat in armata americana in 19 martie 1943, Angleton a fost recrutat de OSS (abrev. pentru Office of Strategic Services – „Biroul de Operatiuni Strategice") in august, datorita eforturilor tatalui sau si ale fostului sau profesor de engleza de la Yale, Norman Pearson, care era in vremea aceea seful Sectiei de Contraspionaj din Londra a OSS-ului.1

Operatiuni de contraspionaj ale OSS-ului in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial

Dupa capitularea Italiei, James Jesus Angleton a fost repartizat la biroul din Roma al OSS-ului si a fost avansat la gradul de locotenent, avand in atributii desfasurarea de operatiuni de contraspionaj in Austria, Germania, Spania, Elvetia si in zona mediteraneana. Ca personaj implicat in operatiunile OSS-ului in Europa, Angleton stapanea arta propagandei de dezinformare precum si pe cea a „playback-ului" – metoda de a verifica eficacitatea acestei dezinformari a inamicului. In 1944, a trecut la conducerea Unitatii Z a Serviciului Special de Contraspionaj al OSS-ului, unitate constituita din agenti americani si englezi. El era cel mai tanar membru din X-2 si singurul membru american caruia i s-a permis accesul la unitate secreta britanica ULTRA care se ocupa cu spargerea de coduri.

Dupa razboi, Angleton a fost avansat la gradul de capitan si i s-a decernat Legiunea de Merit de catre armata americana care l-a citat pentru capturarea a peste o mie de spioni. A fost decorat si de guvernul italian cu Ordinul Coroanei Italiei, Ordinul Maltez/Crucea Maltei si Crucea de Razboi pentru Merit.

In octombrie 1945, Presedintele Truman a dizolvat OSS-ul si a transferat toate unitatile de cercetare si analiza la Departamentul de Stat si unitatile operationale la Ministerul de Razboi, iar vechiul OSS a devenit SSU (abrev. pentru Strategic Services Unit – „Unitatea de Servicii Strategice"). Angleton a ramas la biroul SSU din Roma si a devenit principalul sef de statie insarcinat cu conducerea Regimentului 2677, fiind principalul ofiter american de informatii din Italia, pana in 1946, cand SSU a devenit CIG (abrev. pentru Central Intelligence Group – „Grupul Central de Informatii"), precursorul CIA-ului (Central Intelligence Agency).

Formarea lui James Angleton ca maestru in vanatoarea de spioni

Experienta din timpul razboiului in operatiunile de contrainformatii l-a afectat pe Angleton intr-o asemenea masura incat a devenit absorbit de „sala oglinzilor" care este lumea spionajului si a refuzat sa-si paraseasca serviciul, in ciuda multelor insistente si a dezamagirii tatalui sau. James lucra foarte mult pe dosarele acumulate in timpul sederii sale in Italia si a ramas marcat de intrigi si de posibilitatile oferite de o cariera in CIG.

In vara lui 1947 Angleton s-a intors in Statele Unite, in Tucson, Arizona, pentru a trai alaturi de sotie si familie, dar pasiunea pentru serviciu era coplesitoare. Pe 30 decembrie 1947 a fost angajat de CIA pe postul de consilier principal al directorului Biroului de Operatiuni Speciale (OSO – Office of Special Operations).3 In aceasta perioada agentia de contraspionaj a armatei (G-2) si alte agentii incercau sa sparga codul sovietic Venona, folosit de spionii care operau in Statele Unite pentru a trimite informatii despre proiectul Manhattan care se desfasura in Los Alamos, in New Mexico. Este posibil ca Angleton sa fi avut insarcinari speciale inainte de a se prezenta oficial la OSO, care avea responsabilitatea de a intreprinde operatiuni de contraspionaj.4 Misiunea principala a lui Angleton la OSO includea supravegherea unei sectii secrete care desfasura activitati de spionaj si contraspionaj in strainatate, studierea materialelor care ajungeu pe biroul sau si repartizarea lor operatorilor OSO din tarile care prezentau interes pentru CIA. In 1949 a avansat in ierarhia OSO pana la nivelul GS-15.

Angleton a dezvoltat o filozofie conform careia „Daca ai control asupra contraspionajului, ai control asupra serviciului de informatii". El a realizat rapid semnificatia detectarii de catre B-29 a lui Joe-1, prima detonare a unei arme atomice sovietice din august 1949, stiind ca tehnologia rusilor nu le apartinea acestora, ci era rezultatul spionajului. A declansat imediat cercetarile pentru a descoperi cine erau „cartitele" care transmisesera Moscovei cel mai bine pazit secret al Americii. La fel ca in cazul tuturor actiunilor secrete, contraspionajul opera fara o mentionare specifica in Actul Securitatii Nationale din 1947, asa ca Angleton a inceput sa stranga informatii despre cel mai pazit secret.

Angleton ca sef al contraspionajului

Pe langa furtul secretelor bombei atomice, un alt secret foarte bine protejat de CIA era reprezentat de informatiile stiintifice si tehnice referitoare la producerea de noi arme, inclusiv utilizarea planificata a noii generatii de arme termonucleare si de platforme de recunoastere amplasate la mare altitudine destinate spionarii tarilor ostile intereselor strategice ale Statelor Unite. Un alt secret de natura tehnica era studiul in domeniul electronicii de varf efectuat de Aviatia Militara SUA ca parte a cercetarii asupra aeronavelor neconventionale, precum si cercetarea in domeniul rachetelor care se desfasura in cateva baze ale Comisiei Energiei Atomice.

FBI-ul si CIA-ul erau constiente de existenta retelelor de spioni sovietici care operau in Statele Unite, Canada si Marea Britanie. Sarcina principala a acestor retele era sa obtina cat mai multe informatii tehnice si stiintifice despre diverse tehnologii avansate care putea reprezenta un avantaj pentru Uniunea Sovietica in cazul izbucnirii unui alt razboi mondial.

Din 1949 agentiile militare de informatii au clasificat fenomenul OZN ca secret de prim ordin, iar CIC (Counter Intelligence Corps) transmisese informatia ca era posibil ca rusii sa fi produs arme aeriene in forma de „farfurii zburatoare", capabile de a transporta bombe atomice sau de a imprastia materiale radioactive deasupra tarilor membre NATO, ca masura provizorie care sa suplineasca inexistenta arsenalurilor de arme nucleare. La inceputul anului 1947, faptul ca Statele Unite nu dispunea de un arsenal nuclear era un alt secret de maxima importanta si, fara indoiala, acest fapt a declansat cursa inarmarii nucleare care il ingrozea pe Angleton. OSO era constienta probabil ca sovieticii stiau ca ambele mari puteri duceau lipsa de bombe atomice. 

Mai mult, invadarea Statelor Unite de catre farfurii zburatoare – despre care ajungeau rapoarte si pe biroul lui Angleton – a marcat psihicul lui Angleton intr-un mod care se reflecta in crezul pe care il impartasea alaturi de alti colegi din OSO: „Voua, care credeti in intregime sau pe jumatate, va pot spune acum urmatoarele: cu adevarat cred in spiritul lui Hristos, in viata vesnica si in acest sistem social turbulent care lupta uneori orbeste sa apere dreptul la libertate de spirit si de exprimare. In numele lui Iisus Hristos, va parasesc."

Dupa ce generalul Walter B. Smith a fost numit director al Serviciului Central de Informatii (DCI – Director of Central Intelligence), Angleton a continuat sa lucreze la operatiunile OSO Staff A (operatiunile de contrainformatii desfasurate in strainatate) conduse de sectia clandestina a CIA-ului. In 1951, a fost insarcinat cu conducerea extrem de importantului birou israelian, pe care l-a tinut sub control strict timp de 20 de ani, deoarece era o sursa vitala de informatii sovietice din Orientul Mijlociu. In timp ce tot mai multe rapoarte despre aparitii de OZN-uri isi croiau drum spre cartierul general al CIA-ului, rapoarte neevaluate erau inaintate Contraspionajului atunci cand locatiile erau identificate ca apartinand blocului tarilor sovietice. In aceasta perioada, Angleton a stabilit legaturi bune cu angajati ai FBI-ului care erau preocupati in mod egal si de protejarea locatiilor vitale unde se desfasura cercetarea atomica si a citit fara indoiala multe rapoarte interne care ajungeau pe biroul sau din cladirea „L", vizavi de Lincoln Memorial. 

Cand Smith a fost convins sa-si paraseasca postul de DCI, Allen Dulles – prietenul lui Angleton din vremea OSS-ului – a devenit noul director. La sfarsitul anului 1954, el l-a avansat pe Angleton la rangul de director adjunct si sef al contraspionajului, cu acces direct la Dulles si la toate informatiile referitoare la OZN-urile vazute in strainatate, ce erau detinute de Intelligence Advisory Committee (IAC), care fusese infiintata pentru a cerceta implicatiile fenomenului OZN asupra securitatii nationale.6 Pentru a intari statutul lui Angleton, Dulles l-a insarcinat pe generalul James H. Doolittle sa intreprinda o examinare amanuntita, din exterior, a operatiunilor de contraspionaj ale CIA-ului. Doolittle a ajuns la concluzia ca CIA-ul pierdea teren in fata KGB-ului si a recomandat sa fie luate masuri mai riguroase si mai nemiloase impotriva penetrarii sovietice. Dulles a fost de acord cu Raportul Doolittle, ordonand crearea unui instrument mai puternic pentru stoparea si interzicerea accesului „cartitelor" din CIA si el personal l-a ales pe Angleton sa conduca si Biroul de Personal. Probabil ca acesta este motivul pentru care, la scurt timp dupa aceea, a scazut numarul rapoartelor din strainatate si din tara referitoare la aparitii de OZN-uri.

In perioada in care Dulles a fost DCI, din 1953 pana in 1961 (cea mai lunga din istoria CIA-ului), Angleton s-a bucurat de o pozitie privilegiata la care alti directori nu aveau dreptul. Aceasta se intampla in ciuda faptului ca Angleton era subordonat direct al directorului adjunct al operatiunilor (DDO – Deputy Director of Operations) si, in multe ocazii, a ordonat ascultarea telefoanelor si amplasarea de microfoane in casele a diferiti inalti functionari guvernamentali americani si demnitari straini cu aprobarea lui Dulles, trecand peste opozitia DDO-ului. Daca situatia impunea, Angleton cauta mijloacele potrivite pentru a obtine datele personale ale oricarei persoane din CIA sau din alte agentii, ceea ce era evident in dezacord cu statutul CIA-ului si viola jurisdictia FBI-ului.

Ca nou sef al contrainformatiilor, Angleton trebuia sa organizeze personalul, sa faca regulile si sa supravegheze toate operatiunile clandestine ce aveau drept tinta serviciul de informatii al armatei sovietice si organele de securitate rusesti, GRU si KGB.7 Sarcina principala a Biroului de Personal era sa previna penetrarile in tara si in strainatate si protejarea operatiunilor CIA-ului prin cercetarea si analiza atenta a tuturor rapoartelor de informatii primite. Pastrand dosarele cele mai importante pentru el insusi, Angleton a devenit un adevarat depozit de secrete, ceea ce l-a ajutat sa-si consolideze pozitia. In mod oficial, lui Angleton i s-a permis accesul la dosarele personale, operationale si de comunicatii ale tuturor angajatilor CIA-ului, iar el examina toate operatiunile propuse sau active si aproba cumpararea de echipament pentru agenti. Aceasta nu dadea nastere la incredere sau cooperare, dar lui Angleton si personalului sau nu le pasa de astfel de lucruri. Un fost sef de operatiuni de-al lui Angleton, „Scotty" Miller, descria mediul in care opera Biroul de Personal ca pe un caine de paza ce se baga peste tot, mirosind inselatoriile si manevrele sovietice.

Angleton si directiva MJ-12

Printre documentele controversate care in ultimii 20 de ani au ajuns la public, intr-un fel sau altul, referitoare la secrete de stat si la fenomenul OZN, se afla si dosarele nerecunoscute de catre CIA referitoare la Majestic Twelve/MJ-12, care dezvaluie cel mai pazit dintre toate subiectele secrete: forme de viata extraterestra si tehnologiile lor.

Pentru a face secrete aceste informatii si pentru a impiedica alte state sa ajunga la ele, asigurand astfel un avantaj pentru Statele Unite, Presedintele Harry S. Truman a semnat o directiva care, in esenta, spunea ca nimeni (nici macar un sef al executivului) nu va putea avea acces la o descoperire din acest domeniu si nici nu va putea sa dezvaluie asa ceva fara o aprobare speciala, numita need to know, care era mai presus de clasificarea Top Secret („secret de mare importanta").

Directiva a fost implementata in secret, fara a fi adusa la cunostinta sau a cere consimtamantul Congresului, si a incalcat prevederile Actului Securitatii Nationale din 1947, care interzice dezvaluirea de subiecte clasificate fara aprobarea prezidentiala si un acord anterior al Ministerului Apararii si al CIA-ului, conform amendamentelor versiunilor ulterioare ale Actului Securitatii Nationale.

Accesul la aceste cunostinte era limitat la cateva persoane din guvern si din comunitatile stiintifice. Atat timp cat secretul ramanea nerezolvat, nu urma sa aiba loc vreo dezvaluire oficiala. Singurul program oficial de studiu, Proiectul Blue Book, a fost preluat de CIA in 1953 ca experiment public si folosit pentru ascunderea existentei extraterestrilor si, poate, pentru a impiedica incercarile KGB-ului si ale GRU-ului de a spicui din studiu orice secrete tehnologice sau din domeniul apararii.

Asemenea grupului Proiectului Manhattan, Majestic Twelve sau MJ-12 (dupa cum a fost folosit in cateva documente care au ajuns la public) era un grup ai carui membri, alesi din guvern, armata si sectorul privat, urmareau fiecare fateta a functiilor securitatii nationale. CIA-ul era agentia principala de informatii insarcinata cu mentinerea primei linii de aparare a Statelor Unite in timpul celor 55 de ani ai razboiului rece dintre Occidentul capitalist si Estul comunist. Cand Angleton si-a ocupat tronul de sef al contraspionajului, fara indoiala ca directiva lui Truman a reprezentat un instrument seducator, care i-a permis sa-si continue cariera de vanator de cartite din CIA, impotriva KGB-ului si a GRU-ului.

Majestic-12 s-a bucurat de o protectie mai mare decat programul bombei cu hidrogen de la inceputul anilor ’50. Sovieticii au fost impulsionati astfel sa penetreze nu doar secretele programului bombei cu hidrogen in sine, ci si recompensa suprema care era imprastiata in bazele de cercetare cu regim de securitate maxima localizate in sud-vestul si estul Statelor Unite.

Adevarul socant despre programul sovietic de spionaj atomic Enormous a constituit o lovitura extraordinara pentru securitatea americana si pentru cea engleza cand s-a aflat ca diplomati englezi ce operau in Departamentul de Stat american, precum si tehnicieni ai armatei SUA de la Laboratoarele Nationale Los Alamos, nu numai ca au furnizat scheme si materiale pentru realizarea bombei atomice contactelor KGB din New York, ci au furat si planurile bombei cu hidrogen. Functionarii responsabili cu securitatea au fost lasati sa ghiceasca ce altceva mai furasera spionii sovietic de sub nasurile lor.

Din cate stim, nu a existat o penetrare reusita a agentilor KGB sau GRU in programul OZN a CIA-ului – in mare masura, datorita actiunilor dezonorante si ilegale intreprinse de personalul lui Angleton. Dupa eliminarea trioului Burgess-MacLean-Philby si executia cuplului Rosenberg, Angleton a intarit securitatea si s-a dedicat apararii secretelor pe care rusii nu le aflasera inca. S-a apucat deci de o apriga vanatoare de cartite care aproape va paraliza CIA-ul pana la plecarea sa, in 1974.

In timpul administratiei Eisenhower (1953-1960), CIA-ul a ajuns la un maxim de reusite in operatiunile sale secrete, marcand reusita dupa reusita in timp ce o multime de agenti sovietici erau depistati si trimisi inapoi la Moscova. Oricum, nu au existat comentarii din partea Casei Albe cand se discuta despre problema OZN, desi presupusa intalnire a lui Eisenhower cu extraterestri din 1954 a avut parte de o oarecare publicitate. Desi in presa oficiala nu i s-a acordat prea mare crezare, unii au incercat sa faca o legatura intre atacul de inima al lui Eisenhower si presupusa intalnire. Mass-media nationala considera semnalarile de OZN-uri din SUA si din strainatate ca parte a isteriei razboiului rece ce insotea spaima care parea sa-si intinda ghearele asupra intregii tari.

Curand dupa ce Kennedy a devenit presedinte, el a inceput sa solicite CIA-ului informatii despre OZN-uri, ceea ce era obositor la inceput pentru Allen Dulles, mai ales ca era chiar dupa esecul invaziei din Golful Porcilor asupra Cubei comuniste a lui Castro din aprilie 1961. Relatiile cordiale in trecut s-au destramat si Dulles a realizat ca nu va mai ramane mult timp la DCI – dupa cum se vede din ciorna directivei sale din 1961 referitoare la MJ-12.12 El stia ca instructiunile explicite din directiva lui Truman din 24 septembrie 1947 – care interziceau DCI-ului sa faca dezvaluiri chiar si unui sef al executivului care in mod evident nu avea o autorizatie need to know – vor compromite CIA-ul, dar si ca lungul si costisitorul program OZN, considerat atat de necesar pentru securitatea nationala de toti cei implicati in el, nu putea fi pus in pericol pentru nimeni – nici macar pentru Presedintele Statelor Unite.

Cunoscand caracterul lui Allen Dulles si pe cel al lui Angleton, pot doar sa presupun ce fel de raspuns a obtinut Kennedy. Documentul ultrasecret MJ-12 implica fara indoiala faptul ca Dulles nu va fi de acord cu cererea lui Kennedy din 28 iunie 1961, pe care i-a inaintat-o lui Angleton pentru examinare.

Majestic Twelve/MJ-12 includea proiecte iesite din comun care erau in mod evident legate de activitati ale CIA-ului, precum Parasite, Parhelion, Enviro, Psyop, Green, Spike si House Cleaning. Puteau fi afectate si alte programe secrete, cum ar fi MK-ULTRA, Artichoke si Domestic, care par a fi fost proiecte operationale asociate cu Majestic Twelve. Implicatiile complete ale celor de mai sus nu sunt clare in prezent, dar este evident ca se pastrau in rezerva si alte proiecte pentru un fel de indoctrinare si inselatorie in masa in cazul unei crize nationale.

Marilyn Monroe si Crima SRL

Presiunea facuta de Kennedy asupra CIA-ului a condus la o inclestare a vointelor; in situatia in care Angleton era obosit datorita afacerii Noresenko, o criza produsa de scurgerea unor informatii despre OZN-uri a facut sa creasca si mai mult tensiunea in care traia acesta. El a aflat despre o convorbire telefonica a actritei Marilyn Monroe cu un comerciant de obiecte de arta din New York14 – in care ea discuta despre vizita secreta a lui Kennedy la o baza militara al carei nume nu a fost dezvaluit, pentru a vedea artefacte extraterestre, si despre dispretul pe care-l avea fata de relatia sa amara cu Presedintele Kennedy si cu fratele acestuia, Procurorul General al Statelor Unite – care fusese inregistrata de expertii in supraveghere electronica ai CIA-ului. Monroe fusese pusa sub supraveghere de catre CIA din 1955, iar FBI-ul pastra un dosar despre ea datorita casatoriei cu un binecunoscut scriitor american suspectat de a avea o orientare comunista si a calatoriei facute in Rusia, precum si a reportajelor aparute in presa in timpul calatoriei.

Raportul il mentiona si pe reporterul sindicalist din New Zork, cunoscut la nivel national, Dorothy Kilgallen, ca purtand conversatii cu Monroe despre prabusirea OZN-ului de la Roswell din 1947 si despre programul lunar Apollo motivat politic si impulsionat de Presedintele Kennedy. Dorothy Kilgallen a ocupat in 1955 prima pagina a ziarelor cand a dezvaluit o conversatie particulara pe care a purtat-o cu un membru al Cabinetului Britanic care ii spusese ca OZN-urile chiar exista si ca autoritatile americane si engleze considera acest subiect ca fiind de cea mai mare importanta. Importanta acestui raport este legata de faptul ca in ziua urmatoare Monroe a fost omorata. Dupa Milo Speriglio, detectiv particular cu reputatie internationala si director al Agentiei de Detectivi Nick Harris, Monroe a fost victima unei lovituri ce viza protejarea securitatii nationale, lovitura pusa la cale de CIA si de Mafie. Sugestia ca CIA-ul a fost implicat cumva in asasinarea unui cetatean american nu este exagerata daca ne aducem aminte de abuzurile comise in trecut de programul de contrainformatii al lui Angleton, cu filozofia sa „securitate absoluta cu orice pret".

Nu se stie daca Angleton este cel care a autorizat atacul, dar modul in care a fost gasit si deplasat corpul ei, felul in care au fost modificate datele autopsiei pentru a corespunde cu moartea prin sinucidere si furtul jurnalului ei secret la o zi dupa autopsie, toate acestea prezinta similitudini cu metodele folosite de operatorii CIA din domeniul contrainformatiilor care erau subordonati ai lui Angleton.

John F. Kennedy si dosarele OZN ale CIA

Ultima picatura pentru Angleton a fost reprezentata de primirea din partea Presedintelui Kennedy a unui memorandum cu clasificarea Top Secret, rezumand o discutie anterioara privind o examinare a modului de clasificare a tuturor dosarelor OZN ale CIA-ului care puteau afecta siguranta nationala. Era datat 12 noiembrie 1963 – doar cu 10 zile inainte ca presedintele sa fi fost impuscat pe strazile din Dallas, Texas.

Kennedy il informa pe Angleton ca demarase o actiune de impartasire a informatiilor despre OZN-uri pe care le detinea CIA-ul cu rusii, prin intermediul directorului NASA, James Webb. Aceasta solicitare a fost facuta in aceeasi zi in care ii ceruse lui Webb sa le cante rusilor uvertura pacii prin intermediul colaborarii in domeniul explorarii spatiului. Webb, fiind membru de frunte al comunitatii reprezentata de lumea informatiilor si a contrainformatiilor, este probabil sa fi interpretat programul lui Kennedy drept o dezvaluire a datelor clasificate despre OZN-uri, ceea ce era interzis conform directivei aflate in vigoare.

In memorandumul Top Secret a lui Kennedy, el a subliniat pentru Angleton elementele specifice pe care dorea sa le aduca la cunostinta lui Webb, cum ar fi „examinarea cazurilor de amenintare puternica in scopul identificarii surselor de buna credinta si a celor clasificate ale CIA-ului si ale USAF-ului" si „sa facem o distinctie clara intre cunoscut si necunoscut, in cazul in care sovietici vor face greseala de a confunda propunerea noastra de cooperare extinsa cu o acoperire pentru o actiune de culegere de informatii despre programele lor spatiale si de aparare". In final, Kennedy dorea ca Angleton sa „pregateasca un program de impartasire de date cu directorii de misiuni NASA care se ocupau cu partea de aparare".

Aceasta era ceva fara precedent si total inacceptabil pentru Angleton si CIA. Iata, Kennedy cerea CIA-ului – agentia pe care jurase ca o va „sfarama intr-o mie de bucati" – sa transmita cel mai pazit secret care existase vreodata! Memorandumul a fost transmis lui William Colby, care a indicat pe cineva din personalul lui Angleton intr-o nota scrisa de mana, „Raspuns de la Colby, Angleton are directiva MJ". Nota este datata 20 noiembrie 1963 – cu doar doua zile inainte de asasinarea lui Kennedy.

Se pare ca cererea lui Kennedy era trimisa tot catre si de la biroul lui Angleton; fie se cauta un consens, fie ii era retransmisa lui Angleton. In orice caz, era o problema arzatoare de care Angleton trebuia sa se ocupe. Este de asemenea semnificativ ca NSAM nr. 271 a fost ultima nota venita din partea lui Kennedy, chiar inainte de a fi plecat la Dallas, de la Washington. Oricare ar fi fost semnificatia reala a acestui fapt, ea a fost ingropata undeva in CIA, iar Angleton a petrecut multe zile incercand sa descopere cine a ordonat executia lui Kennedy.

A fost Angleton instruit ce sa faca sau a furnizat neintentionat ingredientul necesar crimei secolului? In orice caz, secretul a ramas in siguranta.

Activitatile speciale ale NSA

Unul dintre putinii fosti functionari CIA care vorbesc public despre asasinarea lui Kennedy si secretul OZN este Victor Marchetti, care a fost pe vremuri asistent al Directorului pentru Planuri si Operatiuni, atunci cand William Colby era DCI. Intr-un interviu acordat in 1979 revistei Second Look, Marchetti – autorul senzationalei carti Cult of Intelligence, care a fost cenzurata de CIA inainte de publicare – a facut cateva observatii interesante referitoare la programul CIA-ului de strangere de informatii despre OZN-uri si despre motivele pentru care nu se discuta despre acest subiect.

Ofiterul de informatii din cadrul Aviatiei Militare, Robert Collins, pensionat acum, a redactat pentru site-ul sau o prefata patrunzatoare la un extras din interviul lui Marchetti, in care il citeaza pe Marchetti astfel: „Teoria mea este ca am fost intr-adevar contactati – poate chiar vizitati – de fiinte extraterestre si ca guvernul SUA, in intelegere cu alte puteri nationale de pe glob, este hotarat sa pastreze secreta aceasta informatie."

Marchetti a facut aluzii la „zvonuri" care circulau la cele mai inalte nivele din CIA conform carora si NSA-ul (National Security Agency – „Agentia Securitatii Nationale") detine informatii despre acest subiect care trebuie tinut departe de ochii publicului. Stim acum ca NSA poseda dosarele COMINT, ce nu pot fi dezvaluite din motive de securitate nationala. Unul dintre aceste dosare despre care vorbeste Marchetti ar putea contine interceptarea facuta de NSA a convorbirii telefonice dintre Kennedy si Hrusciov din 12 noiembrie 1963, in care Kennedy a vorbit despre o „situatie care ne afecteaza atat tarile cat si intreaga lume" si despre „ o problema pe care o impartasim cu totii".

Se crede ca problema OZN a devenit un subiect de securitate nationala atunci cand Presedintele Truman a autorizat infiintarea in secret a NSA-ului – probabil pe baza indicatiilor date de functionari din domeniul securitatii nationale in 30 septembrie 1947 intr-o asa-zisa evaluare, in care una dintre ingrijorari era ca „cea impotriva careia luptam este controlata de operatori inteligenti" si ca „aceste obiecte sunt reale, nu iluzorii".

Nu este surprinzator ca in 1968 un angajat NSA a schitat o analiza semnificativa a atitudinii ambivalente a lumii informatiilor fata de camuflarea fenomenului OZN si a avertizat asupra consecintelor sale infricosatoare daca nu va avea loc o trezire a institutiilor din domeniul apararii in urma careia sa se recunoasca pericolul pe care il reprezinta aceste fenomene in era nucleara.

Ca observatie finala, legenda lui James Jesus Angleton si „lumea salbatica a oglinzilor", dupa cum numeste el sarcina sa de a proteja secrete de stat vitale, a cazut in uitare din 11 mai 1987. Secretul pe care l-a luat cu el a revenit aproape in aceeasi zi in care a murit Angleton. Poate ca James nu a fost adevaratul personaj negativ al jocului contraspionajului. Poate ca a fost victima acestuia.