a 172-a zi

Lumea nu mă preţuieşte,          Un şuier sparge zarea
nici prieteni nu găsesc,              pe şine lucitoare,
gura slobodă vorbeşte                eu nu aud chemarea
din păcatul omenesc.                  şi sufletul meu moare.

Cad ploi nestăvilite                    Copaci întunecoşi
care inundă străzi,                      îmi priveghează soarta
nopţile lungi şi triste                  sub norii grei, pufoşi,
coboară în ogrăzi.                       ce-mi taie libertatea.