a 123-a zi

Înserarea se aşterne                     căutând contacte mute
ca un giulgiu triumfal,                 dintr-un univers banal,
din regretele eterne                      aşteptând ca să înfrunte
se ridică noul val.                         inamicul ireal.

Spuma mării dă să piară             Vise nasc din agonia
risipită între stânci,                     unui om acum stârpit,
viaţa ciuntă şi amară                   glorie din bătălia
ţărâna sărută-n brânci.               c-un atom nestăpânit.

Soarele suie măreţ
spre un templu sideral,
lumea sapă cu dispreţ
în pământul ancestral