Mi-e vântul aproape, Izvorul naşte şoaptemiros flori de tei, prin pietre lăcrimând,
sub tremurat de pleoape iar chipul tău aproape
din ochi sar scântei. îmi farmecă un gând.
Şi ziua e lungă, Verde pădurea râde
fiori spre amurg şi ramul îşi agită
din ceruri dau s-ajungă când vorba-ţi suspinândă
sub razele ce curg. auzul mi-l incită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu