a 119-a zi

Lumina-mi pare strâmbă                Un lujer se înalţă
şi soarele stingher,                           din negrele adâncuri
o cenuşie umbră                               purtând în dimineaţă
se vaită sub cer.                                nevinovate cânturi.

Pământu-i adormit,
necunoscut destinul,
iar omul sorocit
îşi împlineşte chinul.