a 130-a zi

Îmi hrănesc crudul destin               Mă întreb de ce mai stau
cu eşecuri nesperate,                        pe pământ, să îi fac umbră?
corbii zboară la festin                       Alţii nici habar nu au
cu croncănituri de moarte.              cum averea îi inundă.

Trebuie să ling ţărâna,                     Bat la porţi ce zac închise
iar în cap să-mi torn cenuşă            şi răspunsul nu apare,
şi să mă întind ca râma                    orele se scurg furişe,
într-o zi de mult apusă.                    noaptea e mistuitoare.