Oboseala mă cuprinde Mă apropii de divancu tentacule mature, păstrând ultime regrete,
luna-n ceru-i se aprinde sting lumina din tavan
când dau ape să murmure. şi ca't vise desuete.
Ochii împăienjeniţi
se lovesc de geamul rece,
aştrii albi, împrăştieţi,
lasă-n urmă albe pete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu