1001

Din întinderea albastră                  Stropii grei se prăbuşesc
zvonuri vin despre urgii,                sunând ţigle stacojii,
se trânteşte o fereastră,                  ape tulburi năvălesc
nori acoperă câmpii.                       peste străzile pustii.

Vânturi suflă împotrivă,                Flori se pleacă biciuite
ramuri lungi se poticnesc,             cu tulpina timorată,
păsări zboară în derivă                   zac petale nămolite
spre un adăpost firesc.                   în grădina furtunată.