iulie

Rosteşte vântul o chemare           Caut umbra răcoroasă
trâmbiţând peste coline,               fruntea să o descreţesc,
aruncând al lui suflare                  s-alung arşiţa din casă,
printre firave tulpine.                    setea să mi-o potolesc.

Flori se leagănă valsând               Cât îl văd cu ochii, câmpul
între ritmuri ancestrale,               plânge-n arşiţi de cuptor,
ape limpezi curg pe prund           un blestem e anotimpul
oglindind malurile goale.             şi din zbor gâzele mor.

Soarele, un glob de foc,                Albul nor se vede-n zare
razele fierbinţi sloboade,             aducând zvon de furtuni,
rătăcesc eu la noroc                      adieri dogoritoare
pe cărările nomade.                      seacă apa din fântâni.