Printre nori încrâncenaţi Peste dalbe cerceveleiese luna stacojie muştele se odihnesc,
luminând pomi încărcaţi doi cocoşi fac temenele,
cu reflexe de hârtie. unul pe-altul se pândesc.
Cântă greierii vioi Pe verandă, solitar,
alergând prin iarba udă, admir serile senine,
n-au nici grijă şi nevoi, largul cer, fără hotar,
lumea toată să-i audă. cu steluţele infime.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu