988

Printre nori încrâncenaţi             Peste dalbe cercevele
iese luna stacojie                            muştele se odihnesc,
luminând pomi încărcaţi             doi cocoşi fac temenele,
cu reflexe de hârtie.                       unul pe-altul se pândesc.

Cântă greierii vioi                          Pe verandă, solitar,
alergând prin iarba udă,              admir serile senine,
                                                              n-au nici grijă şi nevoi,                largul cer, fără hotar, 
                                                              lumea toată să-i audă.                 cu steluţele infime.