s.o.s.

Sunt un naufragiat                  Verdele e cenuşiu,
pe o insulă pustie,                   albul nu-i imaculat,
orizontu-i depărtat                  suflă vântul în pustiu
fără strămoşeasca glie.            peste solul calcinat.

Am ajuns purtat de vânt         Păsările dau să zboare,
peste zările albastre,               dar aripile li-s frânte,
port în mine legământ            în veci şi chinuitoare
şi speranţele măiastre.            le sunt trilurile mute.

Privesc către asfinţit,              Muntele s-a prăvălit
la amurgul 'sângerat,              într-o avalanşă crudă,
singur eu m-am rătăcit           ţipătul mi-a izbucnit,
pe oceanul îngheţat.                însă cine să m-audă?

Stau copacii doborâţi              Nori s-au adunat grămadă
de o crâncenă stihie                 născând umbre temătoare,
şi cu muguri omorâţi               lungi alaiuri ce pe stradă
într-o fragedă pruncie.            trec în ritmuri militare.