Vântu-mi seacă conştiinţa Norii cenuşii se-adunăcu rafale silnice, pătând ceru-n asfinţit,
îmi cutremură fiinţa murmurul apei îngână
printre cadre silvice. peisajul răstignit.
Bate plin de răutate Şi degeaba iese luna
pustiindu-mi clipele, cu cucernice visări,
mă zbat în singurătate vântul bate tot într-una
amăgindu-mi visele. sub nori ameninţători.
Pomi se pleacă la pământ
cu crengi măturând ţărâna,
spulberând un jurământ
şi întunecând lumina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu