993

Masa neagră mă-nfioară                   Gândurile-mi sunt funeste
aşezată lângă geam,                           izvorâte din adânc,
lumina crepusculară                          torţe se aprind celeste
se prelinge diafan.                              pe o boltă de mormânt.

Patru pereţi coşcoviţi                         Capu-mi scap peste tăblie,
şi o uşă dărâmată                                ochii grei acum închid,
mă înconjură tăcuţi;                           mă scufund în apatie,
afară-i grădina moartă.                      noaptea-mi este ca un zid.