982

Luciri de stele joacă-n noapte             Ruine hâde îmi zâmbesc
peste oceanul planetar,                         din praguri fără uşă,
de ţărm lovesc maree moarte               îmi duc pasul nefiresc
şi valul are gust amar.                           pe drumuri de cenuşă.

Sărace ape dau în clocot,                      Frumoase zile-au dispărut,
plutesc epave în derivă,                        eternă este noaptea,
lugubru sună cânt de clopot                pământul ars rămas-a mut
în atmosfera primitivă.                         plângându-şi nedreptatea.

Munţi de granit, şovăitori,
îşi pleacă crestele rebele
ciudaţii nori pustiitori
îngroapă gândurile mele.