martiri

Peste timpul care curge
pierdut în necunoscut
se aştern chipuri de sânge,
pavăză ne-au fost şi scut.

Ctitorii au înălţat
la întretăieri de ape,
cornu-n codru-a răsunat
când pârjolul fu aproape.

Seminţii amestecate
au păşit galop nebun
cotropind ogoare, sate,
trecând tot prin foc şi fum.

Lacrimi seci au înecat                      Pieptul gol în vijelie
suferinţa şi durerea,                         l-au opus cu strânsul pumn,
un popor s-a ridicat                          au zdrobit neagra furie
adunând toată puterea.                   apărând pământ străbun.