Soarele crunt mă loveşte Trec minute în amurg,cu-a' lui suliţi aurite, soarele dispare-n vale,
despre nori nu-i nici o veste de pe frunte picuri curg
şi mi-s glande năduşite. în cleioase rotocoale.
Orizontul alb transpiră, În odaie aer trist
străzile-s pline de praf, mă aşteaptă cu stupoare,
parcul mic abia respiră nu mă dau în casă prins,
în plin centrul de oraş. nici afară n-am răbdare.
Adieri sunt dispărute,
frunza-n ram e nemişcată,
prin grădini secătuite
iarba verde e culcată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu