a 113-a zi

Se-mplinesc în taină sorţii;              Stele joacă pe tavan
pasul meu neştiutor                          aruncând lumina pală,
trece peste pragul porţii                   eu mă cred cel suveran
căutând spre viitor.                           conducând lumea vasală,

Gem potecile abrubte,                      dar la rândul meu sunt rob
muntele e-un ţel suprem,                 prestând munci năduşitoare,
pentru nişte ramuri frânte                simplu de nisip un bob
ne sfădim cât mai putem.                 dus de vânturi călătoare.