a 150-a zi

Timpul plânge la fereastră             Câinii latră plictisiţi
după un decor de vis,                      înspre umbrele diforme,
marea cerului, albastră,                  iar copacii garnisiţi
se frământă pe furiş.                        poartă mândre uniforme.

Raze se lovesc în storuri
şi se frâng de lemnul crud,
în infimele lor zboruri
gâze trec pe lângă dud.