Vântul iscă din pustie Pe cărarea şerpuită
reci fiori necunoscuţi printre cioturi seculare
peste zarea de hârtie clipa geme obosită
răstignită între munţi. din perpetua visare.
Codrii murmură senili
din izvoare-mpuţinate,
corbii, pelerini ostili,
scot cântări încrâncenate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu