a 143-a zi

Cu norii mă-nfrăţesc                Lalele sângerii
la limita plăcerii,                       pătează crudul verde,
din ceru-mpărătesc                  pe-aleile târzii
aştept liniştea serii.                  un flutur nu se vede.

Şi oasele mă dor                       Iar soarele m-apasă
în culmea disperării,               cerşind în pragul verii
petale care mor                        mic bobul de mătasă
aştern albul cărării.                 din salcia durerii.