Nori îşi varsă plictiseala Vântul suflă dintr-o parte
pe pământul însetat spulberând cărările,
slobozind agoniseala ziua se transformă-n noapte
unui cer prea saturat. alungând cântările.
Stropii reci ajung grămadă
la o margine de sat
înjghebând acum în grabă
un pârâu alambicat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu