Norii plumburii se-ndeasă De sub zări întunecate
peste brune-acoperişuri, ce au înegrit zenitul
picături în noaptea deasă sar lumine scăpărate
cad potop în repezişuri. înroşindu-ne-asfinţitul.
Pomi îşi freamătă coroana Vântul suflă greul aer
cu frunzişul biciuit, peste pomul încordat,
dinspre munţi coboară toamna codrul pare imens caier
cu al ei nimb aurit. cu fuiorul încurcat.
Câte-un fulger răstignit
îşi împrăştie lumina
bubuind la nesfârşit,
tulburând acum grădina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu