cinci minute

www.bancuriserioase.ro

țară de nebuni

făcând politică

excursie

interviu

între cocoși

nemulțumire

duminică

imnul național

Ziua imnului naţional al României a fost instituită în anul 1998, prin Legea nr. 99/1998, care prevede că această zi va fi marcată de către autorităţile publice şi de către celelalte instituţii ale statului, prin organizarea unor programe şi manifestări cultural-educative cu caracter evocator şi ştiinţific, în spiritul tradiţiilor poporului român, precum şi prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităţilor Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne.

Tot în anul 1998, în cadrul manifestărilor prilejuite de împlinirea unui secol şi jumătate de la Revoluţia română din anul 1848, Banca Naţională a României (BNR) a pus în circulaţie, în scop numismatic, începând cu data de 29 iulie 1998, Zi a imnului naţional, două monede din aur cu valori nominale de 500 lei şi 1.000 lei, dedicate acestei aniversări, potrivit Circularei nr. 12/1998 emise de BNR.

La originea imnului naţional al României se află poemul patriotic ″Un răsunet″⁣, scris de Andrei Mureşanu şi publicat pentru prima dată în numărul 25 din 21 iunie 1848 al suplimentului ″⁣Foaie pentru minte, inimă şi literatură″⁣, pe o melodie culeasă de Anton Pann, potrivit site-ului www.forter.ro.

Conţinutul profund patriotic şi naţional al poeziei a fost de natură să însufleţească numeroasele adunări ale militanţilor paşoptişti, pentru drepturi naţionale, mai ales din Transilvania. A fost intonat în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), în Primul Război Mondial şi la Marea Unire din 1918. A fost, de asemenea, intonat în cel de-al Doilea Război Mondial.

″Deşteaptă-te române!″⁣ a fost intonat oficial pentru prima dată la 29 iulie 1848, în cadrul unei manifestări organizate în Grădina Publică din Râmnicu Vâlcea, în prezent Parcul Zăvoi, la iniţiativa domnitorului Ştirbei Vodă.

″Deşteaptă-te române!″⁣ a fost interzis după instaurarea regimului comunist, timp de aproape o jumătate de secol. A fost cântat, însă, în timpul revoltei de la Braşov, din 15 noiembrie 1987 şi în timpul Revoluţiei din decembrie 1989. Imediat după Revoluţia din decembrie 1989, ″⁣Deşteaptă-te române!″⁣ a fost ales imn naţional al României, fiind consacrat prin Constituţia din 1991, modificată şi completată prin Legea de revizuire nr. 429/2003. Astfel, în forma actuală, Constituţia prevede, prin Articolul 12, că imnul naţional este ″⁣Deşteaptă-te române!″⁣, acesta fiind considerat simbol naţional, alături de drapelul tricolor, stema ţării şi sigiliul statului

Sursa: Agerpres

despre puicuțe

somn ușor

cugetări 73

aviatică

ziua aviației

Ziua Aviației 

 Sărbătorită la 20 iulie, zi în care este prăznuit Sfântul Ilie, Ziua Aviaţiei Române şi a Forţelor Aeriene îl celebrează astfel pe ocrotitorul spiritual al temerarilor zborului.

Aviaţia militară română a luat naştere în anul 1910, primul avion militar, proiectat de Aurel Vlaicu şi realizat de Arsenalul Armatei zburând la 17 iunie 1910, notează volumul ″Calendarul Tradiţiilor Militare″⁣ (2010), potrivit Agerpres.

Un an mai târziu, în 1911, au fost brevetaţi primii ofiţeri ca piloţi, iar în 1912, s-a creat prima şcoală de zbor, urmând ca prima lege de organizare a aeronauticii să apară în 1913, se arată pe site-ul http://www.roaf.ro/.

Ziua Aviației 2018. În 1915 a luat fiinţă Corpul de Aviaţie, aviaţia devenind astfel armă de sine stătătoare, iar în 1917, a fost înfiinţată Direcţia Aeronauticii din Marele Cartier General român, ulterior Aeronautica română participând la marile bătălii purtate de armata română în sudul Moldovei (Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz).

În anul 1923, s-a înfiinţat Inspectoratul General al Aeronauticii din Statul Major General, în 1932 a luat fiinţă Subsecretariatul de Stat al Aerului din Ministerul de Război, iar la 16 noiembrie 1936 - Ministerul Aerului şi Marinei. În perioada 1941-1945, aviaţia şi artileria antiaeriană române au participat la toate campaniile purtate de armata română în cel de-al Doilea Război Mondial. În 1950, aviaţia militară a primit denumirea de Forţele Aeriene Militare.

Între 1951 şi 1960, în dotarea Forţelor Aeriene Române au intrat avioanele cu reacţie, elicopterele, staţiile de radiolocaţie şi rachetele sol-aer, Forţele Aeriene cunoscând, astfel, o etapă importantă de dezvoltare şi de modernizare.

În anul 1977, Forţele Aeriene Militare sunt redenumite, primind numele de Aviaţia Militară, la 1 mai acelaşi an fiind înfiinţat Comandamentul Aviaţiei Militare.

În 1972, aviaţia civilă fusese trecută în subordinea MApN, în cadrul căruia fusese înfiinţat Comandamentul Aviaţiei Civile - TAROM, care şi-a încetat activitatea în 1976, în locul său fiind creat Departamentul Aviaţiei Civile, în cadrul aceluiaşi minister.

Un moment important în acest domeniu l-a constituit participarea, între 14 şi 22 mai 1981, a cosmonautului român Dumitru Prunariu, la misiunea Soiuz-40. Împreună cu Leonid Popov, acesta a realizat experimente ştiinţifice, majoritatea fiind de concepţie românească, cu aparatura realizată în România.

După anul 1989, Forţele Aeriene au cunoscut un amplu proces de reorganizare, astfel că, în 1993, s-a înfiinţat Statul Major al Aviaţiei şi Apărării Antiaeriene, devenit în anul 2000 Statul Major al Forţelor Aeriene, ce are menirea de a coordona apărarea spaţiului aerian al României.

După ce România a semnat aderarea la ″Parteneriatul pentru Pace’′ (1994), un pas important către integrarea în structurile euro-atlantice, capacitatea de luptă a Forţelor Aeriene Române a fost îmbunătăţită prin programe de modernizare a tehnicii existente şi, începând cu anul 2005, Forţele Aeriene Române au participat la misiuni în diverse teatre de operaţii, cum ar fi Althea (Bosnia, 2005), KAIA (Afganistan, 2006 şi 2011-2012), Baltica 07 (Ţările Baltice, 2007).

Sursa: Agerpres

sfântul ilie

Prin rugăciunea sa, Sfântul Ilie, a salvat de la moarte poporul din Israel, după trei ani şi jumătate de secetă.

Că divinitate solară şi meteorologică, Sfântul Ilie provoacă tunete, traznete, ploi torenţiale şi incendii, leagă şi dezleagă ploile, hotărăşte unde şi când să bată grindina, potrivit crestinortodox.ro.

Sfântul Ilie 2018. Tradiţii şi superstiţii de Sfântul Ilie. Ilie se bucură de o cinstire deosebită din partea Bisericii, ziua prăznuirii sale fiind marcată în calendar cu roşu, însemnare ce nu apare în acest fel la niciun alt prooroc.

Ca divinitate populară a Soarelui şi a focului, Sfântul Ilie este atestat prin numeroase tradiţii, mai ales în mediile păstoreşti.

Tradiţii şi superstiţii de Sfântul Ilie. În ajunul acestei zile, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semănate cu cânepă, se dezbrăcau şi, goale, se tăvăleau prin cultură, apoi se îmbrăcau şi se întorceau acasă. Dacă, în noaptea dinspre Sfântul Ilie, visau cânepă verde era semn că se vor mărita cu flăcăi tineri şi frumoşi iar dacă visau cânepă uscată se zicea că se vor mărita cu oameni bătrâni.

În dimineaţa acestei zile se culegeau plante de leac, în special busuiocul, ce erau puse la uscat în podurile caselor, sub streşini sau în cămări. Tot acum se culegeau şi plantele întrebuinţate la vrăji şi farmece.

Femeile duceau în această zi busuioc la biserică pentru a fi sfinţit după care, întoarse acasă, îl puneau pe foc iar cenuşa rezultată o foloseau în scopuri terapeutice atunci când copiii lor făceau bube în gură.

Nu era voie să se consume mere până la 20 iulie şi nici nu era voie ca aceste fructe să se bată unul de altul, pentru a nu bate grindină, obicei păstrat şi astăzi. În această zi, merele (fructele lui Sant-Ilie) se duc la biserică pentru a fi sfinţite, crezându-se că numai în acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealaltă.

De Sfântul Ilie, romanii îşi aminteau şi de sufletele morţilor, în special de sufletele copiilor morţi. Femeile chemau copii străini sub un măr, pe care îl scuturau ca să dea de pomană merele căzute. Astfel, se consideră că morţii se veselesc.

Scenariul ritual de renovare a timpului, specific tuturor marilor sărbători calendaristice, cuprinde şi practici de pomenire a morţilor. Bisericile sunt pline, acum, cu bucate pentru pomenirea morţilor (Moşii de Sant-Ilie), iar la casele gospodarilor se organizează praznice mari.

Se credea şi se mai crede şi astăzi că dacă tună de Sfântul Ilie, toate alunele vor seca iar fructele din livezi vor avea viermi.

Acum, la sate, apicultorii recoltau mierea de albine, operaţie numită “retezatul stupilor”. Recoltarea mierii se făcea numai de către bărbaţi curaţi trupeşte şi sufleteşte, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, ajutaţi de către un copil, femeile neavând voie să intre în stupina. După recoltarea mierii, cei din casă, împreună cu rudele şi vecinii invitaţi la acest moment festiv, gustau din mierea nouă şi se cinsteau cu ţuica îndulcită cu miere. Masa festivă avea menirea de a asigura belşugul apicultorilor şi de a apăra stupii de furtul manei şi se transformă într-o adevărată petrecere cu cântec şi joc. Era nevoie de multă atenţie, că la această masă să nu fie prezenţi cei ce ştiau să facă farmece şi vrăji, căci mierea furată în astfel de zile mari “e mai cu putere la farmecele şi vrăjile lor”.

Sfântul Ilie marchează miezul verii pastorale, dată când le era permis ciobanilor să coboare în sate, pentru prima dată după urcarea oilor la stana. Cu această ocazie, ciobanii tineri sau chiar cei maturi aduceau în dar iubitelor sau soţiilor lor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multă migală.

Sursa: Pro TV

modernism

gelozie

Ziua mărcii poştale româneşti este sărbătorită la 15 iulie, dată la care, în anul 1858, au fost tipărite primele mărci poştale româneşti, în Moldova, potrivit site-ului http://romfilatelia.ro/ro/despre-filatelie/.

Intitulată "Cap de bour", emisiunea era formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. A intrat în circulaţie la 22 iulie/3 august 1858, iar la 31 octombrie 1858 a fost retrasă, se arată în volumul ''Istoria României în date'' (2003).

Evenimentul avea loc la 18 ani după apariţia, în Marea Britanie, a celui dintâi timbru de pe mapamond, cunoscut în lumea filateliştilor cu denumirea ''Black Penny''.

Marca poştală a avut un puternic impact în ţara noastră, iar în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), a intrat în spaţiul românesc un nou obicei, cel al colecţionării mărcilor poştale. Atât colecţionarii cât şi comercianţii de tutun vindeau mărci poştale, respectiv Capul de Bour, Principatele Unite sau Cuza.

Prima emisiune tipărită în Moldova, în 1858, reproducea semnul heraldic de pe stema statului. 

întrebare

apel de urgență

căderea bastiliei

inaugurare

Fotografiile cu momentul în care primarul PSD din Tecuci inaugurează cu mare fast ieşirea de urgenţă (scara de incendiu) de la o grădiniţă din oraş au devenit virale pe internet după ce edilul a prezentat modesta lucrare, în valoare de 13.000 de euro, ca fiind o mare realizare, de fapt cea mai importantă din cei doi ani de mandat ai lui.

Chiar dacă ne-am obişnuit cu ideea că oamenii politici din România folosesc orice detaliu pentru a-şi creşte capitalul electoral, primarul municipiului Tecuci (judeţul Galaţi), Cătălin Constantin Hurdubae (PSD), a depăşit orice aşteptări.  După doi ani de mandat în care s-a remarcat mai ales prin politizarea agresivă a posturilor publice (având nenumărate procese pierdute cu angajaţii destituiţi), Hurdubae a făcut un adevărat spectacol la inaugurarea singurei investiţii realizată în mandatul său în oraş: o scară de incendiu la o grădiniţă. Evenimentul a avut loc în luna iunie la Grădiniţa „Prichindel” din Tecuci, edilul - însoţit de aproape toţi şefii din administraţia locală şi de un numeros grup de susţinători  - fiind primit cu pâine şi sare de către angajaţii unităţii de învăţământ.  Apoi a fost tăiată panglica la investiţie (dar la o altă uşă decât cea a scării tocmai construite, motivul fiind că aceasta se afla într-o zonă mai îngustă, care ar fi restrâns amploarea festivităţii), iar Cătălin Hurdubae şi alţi câţiva aleşi locali de la PSD au rostit în faţa copilaşilor discursuri pline de laude la adresa prestaţii administrative a primăriei oraşului.                      (adevarul.ro/locale/galati/primarul-tecuci-inaugurat-scara-incendiu)

Scara ce-ai inaugurat

cu atâta fast și pompă

nu te-ajută la-nălțat

în sondaje ci din contră.

despre ciocolată

Ziua de 11 iulie a fost declarată oficial Ziua Mondială a Ciocolatei, în 1995, în Franţa.

Istoria ciocolatei începe cu 2.000 de ani în urmă, când arborele de cacao era cultivat în America de Sud. Denumirea provine din limba aztecilor de la ‘chocolatl’, care derivă de la „xocolat” (xococ – amar şi atl – apă sau băutură).

Aztecii considerau ciocolata o băutură divină, care întăreşte rezistenţa şi combate oboseala. O ceaşcă din această băutură îi permite unui om să reziste o zi întreagă fără mâncare.

Ciocolata s-a mâncat pentru prima dată în 1674, sub formă de rulouri şi prăjituri servite în diverse ‘chocolate emporiums’.

În 1795 doctorul Joseph Fry din Bristol a inventat o maşină cu vapori pentru a înmuia boabele de cacao, ceea ce a dus fabricarea ciocolatei la scară mare.

În 1874 Fry & Sons au început să vândă ‘ciocolată delicioasă de mâncat’ despre care se crede că a fost prima tabletă de ciocolată.

(variantă)

  Are ochi de peruzea                                                     și-i caldă ca o ciocolată,                                             dar atunci când muști din ea                               vezi că este expirată.

fiori de primăvară

Bate vânt de primăvară
luminând întreaga ţară
şi-aducând din depărtare,
albă, mireasma de floare.

De sus, soarele, din cer,
ne trimite mesager
raza oblăduitoare,
cu căldura orbitoare.

Muguri tremură pe ramuri
oglindind în reci geamuri
câte-un smoc de frunzuliţe
survolat de gâzuliţe.

În înalturi, printre nori,
roiesc cârduri de cocori
şi-n cerdacul casei mele
cuib îşi fac mici rândunele.

rapsodie

Soarele din zori apare
ca un mândru mesager
ce ne-aşterne la picioare,
sincer, verdele mister.

Razele lui ne încântă,
descreţite, frunţile
şi grădina o alintă
germinând seminţele.

Ghiocei şi toporaşi
năpădesc pădurile,
din înalturi, amoraşi
                                                                                              răscolesc iubirile.

renaștere

Plouă iar peste pădure
iscând vii torentele,
înecând rugii de mure
ce-şi răsfiră pletele.

Vântu-şi cântă odiseea
fremătând aripile,
verdele îmbracă Geea
sporind pure visele.

Viaţa-n juru-ne renaşte
din zăpezi abia topite,
văluri de mirese caste
fluturând în dulci ispite.

tânjire

Înnourat e cerul şi posomorât
jelind cu picuri grei pământul
şi-nfiorată, aripa de vânt,
îmi poartă spre zenit cuvântul.

Consoane moi spre depărtări
se-avântă-ntr-un elan duios
ducând lumina către zări ,
'nălţând speranţele de jos.

Îmi bate inima să spargă
sub pieptul dornic de iubire
şi ziua fuge, noaptea-ntreagă
îmi pare chin de izbăvire.

Îţi văd chipul printre stele
de-un halou înconjurat,
eu sunt una dintre ele
ce tânjesc neîncetat.

început de iarnă

Natura azi s-a îmbrăcat                      Îi joacă-n ochi zglobii luciri
în straie albe de paradă                      şi gura larg deschide,
şi cad din cerul prea înalt                   dar de pe buzele subţiri
vii scânteieri ca de zăpadă.                cuvântul neştiut se stinge.

Copacii gem de grea povară              Firavul deget ciocăneşte
plângând cu lacrimi de mărgean,     în geam, precum o tamburină,
înmărmuriţi în prag de seară-           şi râsul vesel izbucneşte
catarge negre-n alb ocean.                 umplând odaia de lumină.

Un vesel cânt de clopoţel                   Târziu, îşi pleacă a lui gene
răsună sfâşiind văzduhul;                  vrăjit de mitul ancestral,
se-aseamănă c-un bătrânel                purtat pe braţe de Moş Ene,
la tâmple nins întreg pământul.       visând decorul hibernal.

Pe geam priveşte noul prunc
cum fulgul vrea să se prelingă,
cum zboară căzând în uluc,
iar mâna lui dă să-l atingă.

ce e?

Nori cenuşii atacă-n valuri                      Ce e un om? o pietricică
cerul senin la orizont,                               pe-a povârnişului pământ,
noi spectatori suntem în staluri              în Univers o părticică
şi de natură ţinem cont.                            ce piere-n propriul său cuvânt.

Cu braţele la piept, neutincioşi,
ne măsurăm nimicnicia,
ei vin ca tauri furioşi
călcându-ne în stropi trufia.

speranță

În zile negre zbor petale                 Au curs pe el lacrimi amare,
trandafirii, ca visele tale,                fierbinţi ca razele de soare,
şi geme luna după nori                   ferice cel ce le-a văzut
plângând speranţe şi fiori.             cu ochii minţii, a crescut.

Curând fi-va miez de noapte          Un vis acerb plin de speranţă
ce îngropa-va tandre şoapte,          renaşte dis-de-dimineaţă,
numai pământu-i presărat              doar roua de pe crudul verde
cu pete albe şi scăldat.                     e terfelită... şi se pierde.

noapte de septembrie

Norii plumburii se-ndeasă            De sub zări întunecate 
peste brune-acoperişuri,               ce au înegrit zenitul
picături în noaptea deasă              sar lumine scăpărate
cad potop în repezişuri.                 înroşindu-ne-asfinţitul.

Pomi îşi freamătă coroana            Vântul suflă greul aer
cu frunzişul biciuit,                        peste pomul încordat,
dinspre munţi coboară toamna   codrul pare imens caier
cu al ei nimb aurit.                         cu fuiorul încurcat.

Câte-un fulger răstignit               
îşi împrăştie lumina               
bubuind la nesfârşit,             
tulburând acum grădina.       

discurs

electorală

excursie

copilării

sărut

6 iulie, Ziua internațională a sărutului

cugetări 72

Politicienii din țara noastră se numără printre puținii oameni din lume care nu folosesc Omega 3; au „imunitate” sporită.

dex

șantaj

gastronomică

miezul nopții

De miezul nopţii ceasul bate              El traversează-n zboruri galaxii
împrăştiind în jur icnete surde,         ce-şi vieţuiesc anonimatul
odaia-i goală şi-s deşarte                     survolând planete mii,
speranţele născute crude.                    intersectându-le climatul.

Un astru leneş rătăceşte                      Străbate brâu de-asteroizi
pe căi acum întunecate,                       călcând prin praful cosmic
legea nescrisă îl călăuzeşte                  vegheat de umanoizi
purtându-i pasul mai departe.            şi idealul lor utopic.

urât

Noaptea se lasă rece                               Un înger palid luna-mi pare
cu nesimţitoare stele,                              cu faţa-i ca de ceară,
un nor stingher pe ceruri trece             cărările-s rătăcitoare,
tăcut ca visurile mele.                             iar noaptea mă-nfioară.

Boarea de vânt, sfioasă,                          Un greier ţârâie în iarbă
alunecă-ntre umbre                                 cântând urâtul să alunge,
purtând dorul de casă                              paşii opresc din grabă
pe-nvălurite unde.                                    şi sufletul îmi plânge.

curriculum vitae

Muma mea, primit-am veste,              De fel descoperitor,
antropogeneza-mi este,                        asiduu cercetător,
şi-am picat, plin de furii,                      sunt pe veci inovator
din copac în bălării.                              ţintind către viitor.

Aerul rostogolesc                                  Creierul mi-am scotocit
inhalând haos ceresc,                           să-mi fac traiul mai tihnit,
un amestec omogen                              împingea la stâncă gloata,
cu exces de oxigen.                                eu, comod, făcut-am roata.

Sunt un tip controversat,
când pios, când exaltat,
visând la perenul timp
manevrat dinspre Olimp.

pelerinaj

Stele mă privesc stinghere      Şi meteoriţi, brâu des,
pâlpâind reci, efemere,            stavile în cale-mi ţes
trimiţându-mi în amurg          opunându-mi dar stihii
raze pale ce se scurg.                zborului prin galaxii.

Mă lovesc de-asteroizi,
de întunecaţi bolizi
născuţi din planete moarte,
luminaţi numai de noapte.

antichitate

obiecte zburătoare

Ziua internațională a OZN-urilor este marcată, anual, la data de 2 iulie.

Data a fost aleasă pentru a rememora evenimentul ce a avut loc în noaptea de 2 spre 3 iulie 1947 la Roswell, unul dintre cele mai controversate şi misterioase momente trăite de omenire.

reclamă