cugetări 92

rugăciune

cugetări 91

hotărâre

plugușor autohton dedicații de sezon

Aho, aho, români și frați
fiți pașnici, nu protestați
căci Guvernul vă dă vouă
un decret și-o taxă nouă.
La ureche zurgălăi
ascultați-mă flăcăi!
Hăi!
Căci la anul ce-o să vină
Parlamentul o să țină
tot cu cei de sunt bogați,
senatori și deputați.
La ureche zurgălăi
amnistiați-i măi!
Hăi!
S-aveți pensii speciale,
nu cămine și spitale,
când vă paște câte-o boală
fuga dați la catedrală.
La ureche zurgălăi
mai rugați-vă flăcăi!
Hăi!
Cu promisiuni deșarte                  Plugul nostru cu nevoi            De furat am mai fura,
ei vă țin tot mai aproape,             nu mai este tras de boi            teama e că ne-or lega
basme cu și despre zmei              cum e datina străbună             și n-apucăm clipa
vedeți pe Antena 3.                       ci de vaca cea nebună.              să fugim în Costa Rica.
La ureche zurgălăi                        La ureche zurgălăi                     La ureche zurgălăi
ia mai prostiți-i măi!                    ia mai împungenți-i măi!         opriți debandada măi!
Hăi!                                                Hăi!                                               Hăi!
În bogata noastră țară                  Pe meleaguri de poveste
avem gripă aviară                          tot se fură și mai este,
și din granița vecină                      iar în anul centenar
a venit pesta porcină.                    șpaga-i sportul național.
La ureche zurgălăi                         La ureche zurgălăi
ia mai răbdați măi!                        goliți buzunare măi!
Hăi!                                                   Hăi!   

gardă la regină

urmează POARTA CERULUI
vizualizați textul

scrisoare către Moș Crăciun

unui IT-ist

crăciuniță

cugetări 90

moș nicolae

Ziua de 6 decembrie este ziua Sfântului Nicolae, supranumit "Făcătorul de minuni", unul dintre cei mai populari sfinţi ai creştinătăţii.
De asemenea, 6 decembrie este şi ziua în care vine Moş Nicolae.
Numele de Moş Nicolae este legat de dărnicie şi compasiune, dar şi de cadourile pe care copii le primesc în această zi. În fiecare an, în seara de 5 decembrie, copiii ştiu că trebuie să-şi lustruiască ghetuţele sau cizmuliţele, pentru că Moş Nicolae va trece pe la ei să le aducă daruri. Celor cuminţi. Celor neascultători, Moş Nicolae le aduce o nuieluşă, pentru a-i atenţiona să îşi asculte părinţii şi bunicii. Se spune că este suficient să se uite prin ferestre ca să-şi dea seama dacă un copil a fost cuminte sau nu…
Originea tradiţiei de Moş Nicolae între legendă şi realitate
Tradiţia îşi are originea în povestea personajului legendar şi mitic, care a existat cu adevărat în persoana arhiepiscopului-Sfântul Ierarh Nicolae-din Myra-Lichia (pe meleagurile Turciei de astăzi), persoană cu credinţă neţărmurită în Dumnezeu, care a trăit în secolul al IV-lea. Lui Nicolae de Myra îi sunt atribuite numeroase fapte bune faţă de cei săraci şi năpăstuiţi, dar şi miracole, numele său traducându-se prin “biruitor de popor”. Provenind dintr-o familie înstărită şi crescut în spiritul poveţei creştine “să împarţi averea săracilor”, la moartea părinţilor săi, şi-a dăruit întreaga avuţie celor nevoiaşi.
Dar Sfântul Nicolae nu este numai protectorul celor săraci, ci şi al copiilor, al marinarilor şi al victimelor judecăţilor nedrepte, fiind venerat în întreaga lume.
Una dintre cele mai cunoscute legende despre Moş Nicolae este povestea celor trei fete sărace, care neavând zestre nu puteau să se căsătorească şi urmau să fie vândute de tatăl lor unor bărbaţi înstăriţi.Se spune că Sfântul Nicolae, aflându-le durerea, le-a aruncat fiecăreia pe geam, într-o noapte, câte un săculeţ de bani. Săculeţii au căzut fie în ciorapii puşi la uscat, fie în ghete. De aici este obiceiul ca darurile de Moş Nicolae să fie puse în ghetuţe.
Obiceiuri de Sfântul Nicolae în România
Copiii de la noi au fost învăţaţi ca, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, Sfântul Nicolae vine şi le încarcă ghetele, cizmele sau bradul cu dulciuri, jucării şi daruri, dar unii găsesc şi câte o nuieluşă.
În unele zone, copii îi lasă moşului apă şi morcovi pentru calul acestuia.
În tradiţiile româneşti Moş Nicolae apare pe un cal alb, trimitere la prima zăpadă care cade la începutul iernii, păzeşte Soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină şi căldură, ajută văduvele, orfanii şi fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor şi salvează de la înec corăbierii, apără soldaţii pe timp de război, motiv pentru care este invocat în timpul luptelor.
Există obiceiul la sate ca în ziua de Sfântul Nicolae feciorii să se organizeze în cete şi să-şi aleagă gazda unde vor merge pentru repetiţiile colindelor de Crăciun şi de Anul Nou.
În colindele româneşti, cântate iarna, se vorbeşte despre florile dalbe, flori de măr. Asta pentru că bătrânii cunoşteau şi ei că acea joardă a Sfântului Nicolae trebuie să fie una de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Naşterea Domnului, înseamnă că sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dat crenguţa.
Dacă la Sfântul Andrei se punea la încolţit grâul pentru a vedea cum va fi anul care vine, de Sfântul Nicolae se pun în apă crenguţe de pomi fructiferi, pentru ca acestea sa înflorească, dovada iertării greşelilor, după cum spune tradiţia.
Obiceiuri de Sfântul Nicolae în alte ţări
Legenda lui Moş Nicolae s-a răspândit în toată lumea şi a luat caracteristicile fiecărei ţări. În Europa, în secolul al XII-lea, ziua Sfântului Nicolae a devenit ziua darurilor şi a activităţilor caritabile.
În Germania, tradiţia sărbătoririi Moşului Nicolae a apărut prin îmbinarea unei figuri păgâne cu imaginea creştină a Sfântului Nicolae, care este văzut de germani ca un bătrân care poartă un sac în spate şi o nuieluşă în mână. Pe lângă ghetuţe, copiii pregătesc în ajun o scrisoare în care îşi aştern toate dorinţele şi câţiva morcovi pentru caii moşului. Se mai spune că Moş Nicolae are cu el o carte în care a trecut toate faptele copiilor, bune sau rele. Dacă n-au fost cuminţi, copiii primesc nuieluşe, cartofi sau cărbuni. În unele regiuni din Germania, copiii se costumează în Moş Nicolae şi colindă casele vecine, pentru a primi dulciuri.
Copiii din Franţa, în ajun, lasă pentru Moş Nicolae un pahar de vin iar pentru măgăruşul lui, morcovi şi puţin zahăr. În ziua de 6 decembrie, ei primesc ciocolată, turtă dulce, fructe şi trimit scrisori rudelor pentru a le ura sărbători fericite. Îndeosebi în regiunile din estul Franţei, cei mici ştiu că Moş Nicolae vine călare pe un măgăruş, alături de Pere Fouettard (Moş Nuieluşă), înveşmântat în negru. Dacă Moş Nicolae lasă daruri copiilor buni, Pere Fouettard este cel care-i mustră pe copiii care n-au fost cuminţi, altoindu-i cu o nuieluşă.
La copiii olandezi, moşul ajunge pe mare, venind din Spania. Dacă n-au fost cuminţi, se tem de însoţitorul moşului, Zwarte Piet (Petru cel Negru). El îl ajută pe Moş Nicolae cu darurile şi dulciurile pentru copiii cuminţi. Va merge pe la fiecare copil şi-i va dărui câte ceva, dar dacă pe lista lui copilul este trecut ca neascultător, îl va lua cu el înapoi în Spania.
În Belgia şi Luxemburg, copiii îşi aşază ghetuţele în faţa uşii şi, la fel ca micuţii francezi, pregătesc un pahar de vin pentru moşul, morcovi şi zahăr pentru calul lui. Odată cu Moş Nicolae, la fel ca şi în alte ţări europene, copiii îl aşteaptă şi pe însoţitorul său, Hoseker.
Moş Nicolae este foarte iubit de copiii din Austria, care-l ştiu ca pe un bătrân înveşmântat asemenea unui episcop, cu o carte mare în care îngerii au scris toate faptele celor mici şi călătoreşte alături de Krampus, care ţine în mână o nuia cu care-i ameninţă pe micuţii care nu au dat ascultare părinţilor.
Copiii din Italia aşază pe o farfurie, în ajun, scrisorile în care-şi notează dorinţele, promiţându-i lui Moş Nicolae că vor fi cuminţi în anul care va veni. A doua zi, în locul scrisorilor, găsesc dulciurile lor preferate. Tot în Italia, există tradiţia numită Rito delle nubili (ritualul celor necăsătoriţi). Tinerele fete care au nevoie de ajutor înainte de a se mărita primesc daruri în amintirea sfântului care a ajutat trei fete sărace să se căsătorească, oferind fiecăreia câte o punguţă cu galbeni.
În Cehia, odată cu cadourile constând din mere, nuci, dulciuri şi jucării, Moş Nicolae le aduce aminte copiilor că în curând va sosi copilul Isus. Conform unui vechi obicei, copiii neascultători primeau în încălţări cartofi şi bucăţi de cărbune.
În nordul şi partea centrală a Croaţiei, Moş Nicolae (Sveti Nikola) aduce cadouri pe 6 decembrie, cu ocazia zilei sale consacrate. În seara dinainte, copiii îşi lustruiesc încălţămintea şi o aşază pe pervazurile ferestrelor, pentru a fi umplută cu daruri, dulciuri şi fructe de generosul Moş.
În Polonia, Moş Nicolae este o personalitate extrem de divinizată şi respectată. Îmbrăcat în haine episcopale şi purtând bastonul episcopal, el coboară din ceruri cu ajutorul unui înger şi colindă întreaga ţară pe jos sau purtat într-o trăsură trasă de un cal alb. La vederea lui, copiii nerăbdători încep să strige ‘A venit! A venit!’. Odată intrat într-o casă, Moş Nicolae ascultă cu îngăduinţă rugăciunile copiilor. El îi ceartă sau îi laudă, după cum este cazul, şi le dăruieşte apoi icoane, mere roşii, portocale şi ‘pierniki’ (prăjiturele sfinte, făcute cu miere şi mirodenii). Dacă nu îşi face apariţia în persoană, el îşi lasă darurile sub pernele copiilor care dorm sau le pune în pantofii lustruiţi special pentru acest eveniment.
În unele oraşe şi sate din Slovacia, Moş Nicolae (Svaty Mikulá) soseşte într-o trăsură trasă de un cal. Copiii nerăbdători să îl vadă umplu străzile şi se unesc în coruri şi dansuri. În unele regiuni, Moşul vizitează copiii acasă. În ajun, copiii îşi aşază încălţările lustruite pe pervazul ferestrei sau în pragul uşii, sperând să le găsească dimineaţa încărcate cu daruri. În unele şcoli are loc sărbătoarea “Mikul Mail”, în care copiii îşi dăruiesc unul altuia mici cadouri.
În Slovenia, în seara anterioară zilei de Sântul Nicolae, copiii îşi aşază încălţămintea afară, în faţa uşii, aşteptând să o găsească a doua zi încărcată de fructe, bomboane, monede şi mici jucării. Cel care îl însoţeşte pe Moş Nicolae, numit Parkel, pune în încălţările copiilor obraznici cărbuni şi cenuşă.
În Spania, tradiţiile de Moş Nicolae includ un foarte tânăr “episcop copil”, de obicei având între trei şi şase ani, şi un grup de bărbaţi numiţi ”auroros”, care cântă oraţii. Bărbaţii adună colecte, care sunt apoi dăruite de preot sau ‘episcopul copil’. Copilul poate fi escortat de colegii de clasă, poate călări un mic cal sau prezidează, împreună cu preotul şi profesorul, o masă la care se servesc fructe uscate, nuci şi prăjiturele.
Înaintea zilei de Sfântul Nicolae (Szent Mikulás), copiii din Ungaria îşi lustruiesc pantofii cei mai buni şi îi aşază pe pervazuri pentru a fi umpluţi de darnicul Moş. El vine în case cu un sac plin de cadouri şi o carte mare în care sunt scrise faptele bune şi rele ale copiilor. Dimineaţa, copiii găsesc în pantofi bomboane, portocale, nuci, mere, ciocolată şi mici cadouri. Copiii obraznici primesc nuiele aurii şi linguri de lemn.
Legenda nuieluşii pe care o primesc copiii neascultători
La primul sinod ecumenic ţinut la Niceea, în anul 325, Nicolae a fost recunoscut drept un mare apărător al ortodoxiei.
Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale.
Nicolae, ajuns episcop de Myra de la o vârstă fragedă, îngrijorat de o posibilă ruptură care putea avea loc în cadrul Bisericii, i-a dat ereticului Arie o palmă.
Astfel, potrivit bisericii, de la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, pe 6 decembrie, cei neascultători să fie loviţi cu nuieluşa, în semn de avertisment.
                                                                                                                                    historia.ro

cugetări 89

1 decembrie 1918

Cum a fost posibilă Marea Unire de la 1 Decembrie 1918?

Decembrie 1918 este data la care „Adunarea Naţională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească” a proclamat, la Alba Iulia, unirea cu România. Erau ultimele provincii istorice care se alăturau ţării. Înainte de a fi întreagă pe hartă, România unită a existat în mintea politicienilor, în lecţiile de limbă română, în strategiile militare şi în eforturile diplomatice.

Unirea din 1918 a fost posibilă şi datorită unui context istoric favorabil. Semnalul l-a dat, pe 27 martie, Basarabia. Imperiul ţarist se destrămase în momentul în care Sfatul Ţării de la Chişinău a decis Unirea cu România.

Unirea, posibilă în contextul Revoluției Ruse

În februarie 1917, pe fondul lipsurilor şi nemulţumirilor provocate de război, la Sankt Petersburg izbucneşte Revoluţia Rusă. Revendicările democratice, nevoia de instaurare a unui regim reprezentativ, antipatia care înconjura familia imperială, au dus în martie la abdicarea ţarului Nicolae al II -lea.

Unda cererilor democratice de la Sankt Petersburg a ajuns în Basarabia în aprilie. Şefii obştilor săteşti cereau autonomie administrativă, culturală şi economică şi convocarea unei adunări reprezentative care să adopte legile necesare. Pe 1 mai, la Odesa, a avut loc o adunare a 10 mii de soldaţi şi ofiţeri români basarabeni a expus aceleaşi revendicări plus crearea unei armate separate de cea ţaristă - aşa-numitele cohorte moldoveneşti. Clerul a cerut la rândul său autonomie, concret, mitropolit român în fruntea Bisericii, care să nu depindă de Sankt Petersburg.

Liderii Unirii în Basarabia

În vară a luat fiinţă Partidul Naţional Moldovenesc cu misiunea declarată de a obţine autonomia Basarabiei. În fruntea românilor se aflau lideri care riscaseră deja enorm în eforturile lor de a apăra drepturile naţiunii române. Medicul Daniel Ciugureanu, fusese arestat şi trimis în Siberia de autorităţile ţariste pentru că tipărise un ziar în limba română: "Deşteptarea". Matematicianul şi teologul Pantelimon Halipa trăise şi el gerurile Siberiei, învinuit fiind că publicase "Deşteaptă-te, române" în publicaţia cu apariţie pasageră "Basarabia". Profesorul de matematică Ion Inculeţ avea deja experienţă politică la Sankt Petersburg. Astfel de conducători, cultivaţi şi capabili să îşi asume decizii riscante, convoacă între 5 şi 7 noiembrie 1917 aşa-numitul Comitet Militar Central - o adunare a 400 de soldaţi şi ofiţeri - delegaţi a peste 300 de mii de basarabeni. Reuniunea a dat puterea Sfatului Ţării care s-a întrunit ulterior.

Românii din Basarabia cer autonomie și armată separată

Ion Varta, director Arhivele Naționale Chișinău: „Am avut parte de acest congres care a luat două deziderate majore: Proclamarea autonomiei Basarabiei şi convocarea unui Parlament al Basarabiei. În scurt timp, datorită eforturilor pe care le vor întreprinde cei care vor fi delegați in acel birou de organizare al Sfatului Ţării, se va produce acest eveniment istoric.Exact în această sală în care ne aflăm acuma, în debutul acelei ședinte istorice, în sala arhiplină, erau prezenți peste 100 de deputați ai Sfatului Ţării, nu erau chiar toți, dar majoritatea covârşitoare era prezentă”.

Sfatul Ţării, întrunit pentru prima dată la 4 decembrie aici, avea 138 de membri. Majoritatea 70% erau români, restul ruşi, ucrainieni, bulgari, germani şi evrei. La mijlocul lui decembrie, Sfatul Ţării proclamă Republica Federativă Democratică Moldovenească în teritoriul dintre Prut şi Nistru, îl alege preşedinte pe Ion Inculeţ şi şef al Consiliului Director, adică al guvernului provizoriu, pe Daniil Ciugureanu.

Consiliul Director de la Chișinău cere ajutorul Guvernului român aflat în refugiu

Dar tânăra republică are puţine şanse de supravieţuire. Pe 7 noiembrie, la Sankt Petersburg, avusese loc lovitura de stat prin care Vladimir Ilici Lenin şi Leon Troțki preluaseră puterea în Rusia. Cele două decrete ale Consiliului Comisarilor Poporului - decretul asupra păcii şi cel asupra pământului - au aruncat Imperiul în haos. La 20 noiembrie, Ucraina şi-a proclamat independenţa, dar Kievul nu reuşea să-şi impună autoritatea. Pe 21 decembrie, pentru a stăvili dezordinile care izbucniseră şi aici, Consiliul Director de la Chişinău cere ajutorul guvernului român aflat în refugiu la Iaşi. Dar problemele statului român, redus de ocupaţia germană la numai o treime din teritoriu, duc iniţial la un refuz.

Basarabia, amenințată de bolșevism

La 17 ianuarie 1918, trupele bolşevice ocupă Chişinăul. Executivul basarabean apelează din nou la Armata Română şi primeşte sprijinul a două divizii de infanterie. Sfatul Ţării revine în fruntea republicii. La 6 februarie, Basarabia îşi declară independenţa totală faţă de Rusia. În fostul imperiu, bolşevicii trecuseră la naţionalizare, colectivizare, mutaseră capitala de la Sankt Petersburg în cetatea medievală a Kremlinului de la Moscova şi dăduseră startul unui sângeros război civil. Indiferent de etnie, liderii politici de la Chişinău înţelegeau că republica lor era complet lipsită de apărare.

Dezbaterile din Sfatul Ţării care au avut loc în această sală - acum sala de festivităţi a Academiei de Artă şi Muzică din Chişinău - au fost aprinse. Dar tabăra românească avea şi argumente strategice puternice. Ucraina independentă voia să încorporeze Basarabia, iar Moscova bolşevică să instaureze aici comunismul. Foarte important a fost mesajul lui Constantin Stere, basarabean, dar trimisul guvernului României în adunare.

Unirea Basarabiei cu România – doar trei voturi împotrivă

La 27 martie 1918, Sfatul Ţării a adoptat cu 86 de voturi pentru, 3 împotrivă şi 36 de abţineri, Unirea Basarabiei cu România. Formula folosită în Proclamaţia din 1918 - Unire conform cu „dreptul istoric, dreptul etnic şi cu principiul că popoarele să-şi hotărască propria lor soartă” se regăseşte și în declaraţiile de unire adoptate începând din 24 ianuarie 2018 de peste 100 de localităţi din Republica Moldova.

Constantin Stere, un performer al negocierilor

Prestigiul lui Constantin Stere, devenit consilier al preşedintelui Sfatului Ţării, a contat enorm la 27 martie 1918. Născut la Soroca, cu studii liceale la Chişinău, tânărul Stere fusese deportat trei ani în Siberia acuzat de radicalism socialist. După eliberare, a studiat Dreptul la Iaşi. Avocat, obişnuia să publice articole polemice în ziare de stânga. În 1895, a obţinut cetăţenia română printr-o lege specială semnată de politicienii conservatori de care se apropiase. Acest „român din Basarabia” rămâne în cercurile social-democrate şi poporaniste, dar se înscrie în Partidul Naţional Liberal. La izbucnirea Primului Război Mondial, basarabeanul pledează alături de conservatori pentru tabăra Puterilor Centrale, astfel încât România să recupereze Basarabia de la Rusia. Cu un astfel de CV, trimisul guvernului Maghiloman, Constantin Stere, a participat în două zile la 26 de întruniri ale membrilor Sfatului Ţării, de diferite etnii. A convins şi ruşi, şi evrei să voteze Unirea. Majoritatea de 86 de voturi din 138 a salvat Basarabia.

Onisifor Ghibu, un ardelean dedicat Basarabiei

Anunţul Unirii a fost publicat de "România Nouă", ziarul scos la Chişinău de Onisifor Ghibu, un ardelean cu studii în istorie şi filozofie la Strasbourg şi Jena, condamnat la moarte în contumacie de autorităţile habsburgice pentru activităţi pro-româneşti şi refugiat în România. După clarificarea situaţiei în Basarabia, Onisifor Ghibu a participat, în toamna-iarna lui 1918, la toate deciziile legate de Unirii Transilvaniei cu România.

Şi Onisifor Ghibu, şi Pantelimon Halipa şi Daniel Ciugureanu au fost întemniţaţi de regimul comunist, la fel ca mulţi alţi conducători ai României Unite. Cei mai mulţi dintre ei se află şi astăzi în gropile comune de la Sighet sau Gherla.

                                                                                                                     https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/centenar-100-de-ani-de-viitor

sf andrei

Sfantul Andrei este cel care a propovăduit creştinismul în Dobrogea, Macedonia, Tracia şi Ţarigrad. Apostolul a botezat greci şi geto-daci din aceste teritorii şi a hirotonit primii episcopi şi preoţi, aşa cum făcea Apostolul Pavel în călătoriile sale misionare.

Potrivit unor credințe populare, sărbătoarea bisericească a Sfântului Andrei ținea doar până la prânzul zilei de 30 noiembrie, după aceea fiind îngăduit să se lucreze. Conform altor obiceiuri, nu era voie a se munci întreaga zi, iar cei care încălcau această poruncă riscau să se îmbolnăvească, să aibă amețeli, să îi doară capul, să se înece, să fie arși cu apă fiarta, să fie bântuiți de strigoi, să aiba coșmaruri, să fie atacați pe drum de animale ori să le mănânce lupii vitele.

Pentru ca spiritele morţilor să nu ajungă în case, de Sfântul Andrei se goleşte cenuşa din sobe, iar oalele şi cănile sunt întoarse cu gura în jos. Tot de Sfântul Andrei, în unele zone din Bărăgan, fetele fac turtă din făină de grâu, cu apă şi multă sare, şi se spune că acel flăcău ce îi aduce fetei noaptea apă în vis, să-şi astâmpere setea, o va lua de nevastă.

 În tradițiile românești,  ziua Sfântului Andrei este supranumită și Ziua Lupului. În tradiția populară se spune că  lupii coboară din munte și se adună în haite de câte doisprezece. Pe 30 noiembrie, oamenii se fereau a rosti numele acestor animale (astfel încât să nu se întâlnească cu ei în următorul an).

Potrivit spuselor din bătrâni, femeile nu au voie să se pieptene și nici să coasă pentru a nu le merge rău în anul care vine.

 Conform tradiției, în această zi sfântă, românilor care țin post negru li se împlinesc dorințele legate de însănătoșire sau căsătorie. Tot de Sfântul Andrei, copiii pun crengi de copaci roditori în apă ca să înflorească și să sorcovească cu ele de Anul Nou.

angoasă

Îmi este frig în umbra-ntunecată,
am îngheţat, picioarele mi-s reci,
degeaba pare bolta înstelată
căci aprig este gerul şi pe veci.

În sobă lemnul se desface-n două
mâncat de flăcări lacome şi crude,
dar în zadar vă zic eu astea vouă
că gerul e mai greu şi nimeni nu aude.

Îmi este frig, de sobă mă lipesc
să-i împrumut căldura sufletească,
sunt obosit şi ochii îmi clipesc,
picioarele de gheaţă nu vor să se topească.

ce să mai spun?

Ce să mai spun, cum zi de zi,
nu îmi găsesc norocul?
Poate e felul meu de-a fi
să nu-ntâlnesc sorocul!

Doamne, de ce mă ocoleşti,
ori nu ţi-am fost eu credincios?
Pe alţii cum de îi iubeşti?
Mă faci să fiu suspicios.

Mă-ntreb mereu de am greşit,
cu ce şi unde, Doamne,
când simplul semen mi-e iubit
fie că-i treaz ori doarme?

Primit-am palme de la mulţi               Stau şi mă gândesc că poate,      Să mă împac cu-al meu destin
şi i-am iertat, nu le-am răspuns,        fiind timid, rămân la urmă          acum lipsit de vanitate,
dar azi îmi vine ca în munţi                şi numai cei ce dau din coate       raiul să fie doar un chin
să mă ascund. Sunt un proscris?        găsesc un loc într-a ta turmă.      pe drumul viaţă-moarte?

în noapte

Se lasă soarele-n amurg,
umbrele se-ntind în burg,
parcul îl îmbracă noaptea,
din frunză-n frunză zboară şoapta.

Ştiut de toţi, rătăcitor,
caut iubirea mea de zor,
cutreier munţi, cutreier mări,
scrutez îndepărtate zări.

Cu raza-i indulgentă, luna
îmi luminează calea-ntr-una,
încep să obosesc de căutare,
pasul mi-e greu, inima mare.

În noapte mă afund mereu,
spre unde? Ştie Dumnezeu!
Pribeag îmi caut amăgirea,
o soartă bună şi iubirea.

Mă cercetează curioase stele,               Îmi dă bineţe Universul,             Pasul grăbesc plin de speranţă,
dar gândul meu nu e la ele,                  tot el îmi îndrumă mersul           parcă plutesc spre altă viaţă,
visez o nimfă cu ochi negri,                  şi inima acum tresare;                 inima-mi bate cu ardoare,
cu sentimente nobile, integre.              parcă-i la colţ o arătare!             să fie-ntradevăr, ea, oare?

Retrasă-o bancă mă îmbie                   Fiinţă e, nu-i nălucire;
amare lacrimi să-mi mângâie,             să dau aşa de fericire?
o ocolesc politicos                                  Simt trupul cum se-nviorează,
cu crezu-n suflet norocos.                    găsi-voi în deşert o oază?

ce sunt eu?

Ce sunt eu? Un om? Un fleac!
Un animal doar ce vorbeşte,
iar când e negru norul, tac.
Un om? Ce nostimă poveste!

Un animal cu minte multă,
un egoist ce nu ascultă
suavul freamăt al naturii,
un animal de pradă plin de furii.

black friday

vegetarianism

Ziua Mondială a Vegetarianismului (World Vegetarian Day) este marcată, în fiecare an, la 1 octombrie, de toţi cei care sunt adepţii unei diete vegetariene.

În această zi, sunt organizate o serie de evenimente menite să aducă în atenţia opiniei publice legătura dintre dieta vegetariană şi mediul înconjurător, sănătatea noastră, sănătatea animalelor, precum şi conştientizarea problemelor ecologice şi a eforturilor depuse pentru eradicarea foametei la nivel mondial.  (agerpres.ro)

cugetări 88

sfaturi medicale

don quijote de la mancha

odă internauților

Ziua când internetul a apărut pentru prima dată este 29 octombrie 1969. În amintirea acelei zile, se sărbătoreşte ziua internaţională a Internetului, domeniu care domină vieţile noastre în acest secol al vitezei. Element indispensabil pentru mediul de afaceri, mass-media sau chiar viaţa personală, internetul sărbătoreşte 44 de ani de la naştere. România a intrat în această eră în urmă cu 13 ani, când domeniul ".ro" era pentru prima dată alocat unui computer din ICI - Institutul pentru Cercetări în Informatică. 

ziua armatei

      La 25 octombrie 1944, Armata Română a intrat în oraşul Carei preluând controlul asupra întregului teritoriu pierdut în urma Dictatului de la Viena din 1940. 

    Eliberarea oraşului Carei, acum 74 de ani şi respingerea trupelor germane şi ungare dincolo de frontiera firească a ţării, a dat prilej multora dintre comandanţii români să elogieze lupta şi jertfa militarilor români, precum şi semnificaţia momentului, scrie istoricul Alesandru Duţu, care face un remember al acestei date şi publică cuvintele frumoase ale generalilor adresate bravilor soldaţi români.   

      Generalul Gheorghe Avramescu: ,,Peste veacuri veţi fi slăviţi, voi ofiţerii şi ostaşii, care aţi eliberat Ardealul. Pe cei care au căzut la datorie îi vor preamări urmaşii şi numele lor va fi înscris în cartea de aur a neamului”.   

       Generalul Mihai Racoviţă, ministrul de Război: ,,După patru ani de cumplită suferinţă şi împilare maghiară Ardealul a fost eliberat de sub hoardele cotropitoare. Stindardul libertăţii şi drepturilor noastre nepieritoare îmbracă azi în sărbătoare oraşele şi satele pângărite de urgia uzurpatorilor... Plaiurile şi codrii Maramureşului, Ţării Oaşului şi Crişanei vuiesc iarăşi de voioşia libertăţii câştigate. Românii de pretutindeni, cu mic cu mare, tresaltă la sunetul trâmbiţelor biruitoare. Ardealul sfânt, leagăn scump al românilor, furat printr-un odios dictat, oferit cu generozitate de dictatorii Europei magnaţilor unguri, pentru întregirea latifundiilor lor, a revenit azi, prin luptă dreaptă şi jertfă vrednică la patria din care a fost rupt” (Ordinul general nr. 77 din 26 octombrie 1944).   

    Generalul Gheorghe Avramescu, comandantul Armatei 4: ,,La chemarea Ţării pentru dezrobirea Ardealului răpit prin dictatul de la Viena aţi răspuns cu însufleţire şi credinţă în izbânda dreptăţii poporului român. Tineri şi bătrâni aţi pornit spre hotarele sfinte ale patriei şi cu piepturile voastre aţi făcut zăgaz neînfricat duşmanului care voia să ajungă la Carpaţi. Apoi, alături de marea armată sovietică, aţi trecut la atac şi după lupte grele de zi şi noapte, fără răgaz, aţi înfrânt dârza apărare a Mureşului! Zdrobit de focul năprasnic al artileriei şi de necontenitele asalturi, inamicul a fost izgonit din Ardealul scump. Prin ploi, prin noroaie şi drumuri desfundate, zi şi noapte, aţi luptat cu un duşman dârz şi hotărât şi l-aţi învins. Azi, când avangărzile trec pe pământ străin, pentru desăvârşirea înfrângerii definitive a duşmanului, gândul meu se îndreaptă către voi cu dragoste şi admiraţie pentru faptele voastre de arme. Peste veacuri veţi fi slăviţi, voi, ofiţeri şi ostaşi care aţi eliberat Ardealul. Pe cei care au căzut la datorie îi vor preamări urmaşii şi numele lor va fi înscris în cartea de aur a poporului nostru. Luând pildă de la cei care au pus patria mai presus decât viaţa continuăm lupta!” (Ordinul de zi nr. 292 bis din 29 octombrie 1944).   

   Generalul Emanoil Leoveanu, comandantul Corpului 6 armată: ,,Tăvălugul de foc dezlănţuit de voi, bravi ostaşi ai acestui corp de armată, a pus pe fugă, spre graniţe trufia inamicului. Iureşul vostru nimicitor nu cunoaşte stavilă, iar braţul vostru, brat al dreptăţii milenare, loveşte fără cruţare pe cotropitori. Pământul Ardealului, frământat de suferinţa atâtor martiri, udat cu sângele atâtor eroi, este dezrobit prin braţul vostru eliberator, iar locurile dragi, sfinţite cu jertfa lui Horia, Cloşca şi Crişan, sunt chemate să-şi reia viaţa lor românească, curmată temporar de duşman… Istoria va înregistra cu admiraţie capacitatea voastră de rezistenţă, dârza şi neînduplecata noastră hotărâre de luptă. Ploile, terenul desfundat, căile de comunicaţie foarte reduse şi rele, podurile distruse, şoselele minate, nu au fost bariere ale înaintării voastre, ci îndemnuri pentru a grăbi reînvierea românească în Ardeal” (Ordinul de zi nr. 109 din 25 octombrie 1944).   

    Generalul Costin Ionaşcu, comandantul Diviziei 9 infanterie: ,,Înainte de a vă spune cuvântul meu de profundă mulţumire, recunoştinţă pentru măreţele voastre fapte de arme să ne reculegem gândurile şi cu sufletele strânse de durere, dar pline de mândrie, să îngenunchem la mormintele camarazilor noştri căzuţi în lupta grea şi sfântă, presărând cu trupurile lor plaiurile şi munţii Ardealului, stropind pământul cu nobilul lor sânge. Un gând de recunoştinţă şi pentru cei dea acasă, care sunt văduviţi de cei căzuţi. Căzuţi în lupta sfântă pentru dezrobirea şi fiinţa neamului, voi aţi trecut în legendă… Ţara întreagă laudă faptele voastre. Vă mulţumesc, bravii mei ostaşi, pentru jertfele voastre măreţe, pe care le-am urmărit stand în rândurile voastre” (Ordinul de zi nr. 13 din 25 octombrie 1944).

Citeste mai mult: adev.ro/ph58dc

timiditate

Sarbatorirea anuala a Saptamanii Dezarmarii, care incepe in ziua aniversarii infiintarii Organizatiei Natiunilor Unite, a fost solicitata prin Documentul Final al Sesiunii Speciale a Adunarii Generale din 1978 pe probleme de Dezarmare (rezolutia S-10/2). Statele au fost invitate sa sublinieze care sunt riscurile legate de arme, nevoia de a inceta folosirea lor si sa sporeasca intelegerea publica privind misiunile urgente de dezarmare.

statistică

Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) a stabilit marcarea  Zilei mondiale a statisticii prin adoptarea Rezoluţiei 64/267, din 3 iunie 2010. Prima aniversare a zilei, stabilită la 20 octombrie, a avut loc în 2010. Au participat peste 130 state membre şi nu mai puţin de 40 de organizaţii.

forum legislativ

rămas bun

în pețit

cugetări 87

despre arhitectură

Ziua mondială a arhitecturii este aniversată, în 2018, la data de 1 octombrie.

La cea de-a XX-a reuniune a Consiliului Uniunii Internaţionale a Arhitecţilor (UIA) de la Barcelona, din 1997, s-a decis ca Ziua mondială a arhitecturii să se celebreze la aceeaşi dată cu ziua dedicată habitatului, în prima zi de luni din octombrie.

Unui arhitect

Ai trăit o mare dramă,

planul tău s-a năruit.

Ea nu te-a băgat în seamă

fiindcă n-ai schițat nimic.

elogiu

La 1 octombrie, în fiecare an, comunitățile din întreaga lume găzduiesc o suită de evenimente culturale, organizate în vederea sărbătoririi Zilei Internaționale a Muzicii.

Prima zi internațională a muzicii a fost organizată de către Consiliului Muzical Internațional al UNESCO la 1 octombrie pe 1975, potrivit rezoluției adoptate de către a 15-a Adunare Generală din Lausanne, în 1973. 

Unui cântăreț

Muzica ta-i desfătare

pentru zeci de domnișoare

ce te-aleargă-ncoace, -ncolo,

dar degeaba, „cânți” tot solo.

jocking

„Ziua Mondială a Mersului pe Jos” este marcată în primul weekend al lunii octombrie. Iniţiativa a fost luată de către Asociaţia Internaţională a Sportului pentru Toţi (TAFISA), în 1991, din dorinţa de a transforma mersul pe jos într-un fenomen de masă, pentru o viaţă activă, ferită de obezitate şi riscurile asociate acesteia.

descriere

Ziua mondială a zâmbetului (World Smile Day) este aniversată, anual, în prima zi de vineri a lunii octombrie, în anul 2018 fiind marcată la data de 5 octombrie.

unui scafandru

Ziua Scafandrului Român este sărbătorită anual în data de 1 octombrie. Sărbătoarea a fost instituită cu ocazia înființării Centrului de Scafandri din Constanța, la 1 Octombrie 1976, prima unitate de scafandri din România. 

vârsta a treia

Ziua internaţională a persoanelor vârstnice este marcată în fiecare an la 1 octombrie pentru promovarea drepturilor persoanelor de vârsta a treia, prin încurajarea de a participa activ la viaţa economică, politică, socială şi culturală, dar şi pentru promovarea unei imagini pozitive a îmbătrânirii, lipsită de discriminare, prin incluziune socială. 

cade frunza

Cade frunza-ncet, uşoară,
ca un flutur care zboară
şi trecând din floare-n floare
soarbe dulci mărgăritare.

Cade frunza ofilită
cu codiţa-i obosită,
cade sărutând pământul,
cade terminându-şi cântul.

Cade frunza veştejită
de furtună biciuită,
zumzăind gâzele fug,
picături din ceruri curg.

Cade frunza-ngălbenită
făcând strada poleită
pe sub paşi de trecător;
zile trec, speranţe mor.

durere

Tâmplele zvâcnesc sălbatic
fiinţa-mi cutremurând,
trupu-mi saltă simptomatic
înecându-mi propriul cânt.

Îmi cuprind fruntea în palme
căutând să concentrez
din adâncuri gânduri calme
ca să le exploatez.

Iar cu calde sentimente,
ce din suflet izvorăsc
fără de impedimente,
vreau acum să îţi grăiesc,

dar mi-e gura 'cetluită
de-un fior neîntâlnit,
conştiinţa mi-e silită
ca să ardă tot mocnit.

traducere

În 1991, Federaţia Internaţională a Traducătorilor (FIT) sub egida UNESCO, a decretat 30 septembrie Ziua Internaţională a Traducătorilor şi nu a ales această dată întâmplător. În calendarul romano-catolic, astăzi este sărbătorit Sfântul Ieronim, traducător de referinţă al Bibliei din limba greacă, ebraică şi aramaică în limba latină, în secolul al III-lea.

Punctul de plecare cel mai cunoscut al activităţii de traducere este unul biblic-mitologic, şi anume este vorba despre lucrările legate de renumitul Turn Babel unde au apărut multilingvismul omenirii şi problemele legate de acesta.

turism

La 27 septembrie, cele peste 155 de ţări membre ale Organizaţiei Mondiale a Turismului (OMT) sărbătoresc, în fiecare an, Ziua mondială a turismului.

Celebrarea unei Zile mondiale a turismului a fost stabilită în cadrul sesiunii Adunării Generale a Organizaţiei Mondiale a Turismului din septembrie 1979, de la Torremolinos, din Spania, pentru data de 27 septembrie, când se aniversează şi adoptarea statutului OMT (1970). 

cunoaștere

Ziua Limbilor Europei, sărbătorită la 26 septembrie, este o iniţiativă a Consiliului Europei și celebrează diversitatea lingvistică, atrăgând atenţia publicului asupra importanţei învăţării limbilor străine, cheia unei mai bune comunicări interculturale. Cei peste 800 de milioane de locuitori ai statelor membre ale Consiliului Europei sunt invitaţi să înveţe mai multe limbi, la orice vârstă, atât la şcoală, cât şi pe durata vieţii.

curățenie

Pe data de 23 septembrie 1993 Organizatia Natiunilor Unite in parteneriat cu organizatia Clean Up the World au stabilit Ziua Mondiala a Curateniei.

Aceasta zi se doreste a fi o constientizare si o reamintire a faptului ca protejarea mediului inconjurator trebuie sa reprezinte un stil de viata si nu doar un eveniment in sine.

In fiecare an, aceasta zi incearca sa ne aminteasca fiecaruia dintre noi ca un mediu curat este un mediu sanatos.

notă explicativă

la stână

modernizare

coșmar

unui lider

Ziua internaţională a păcii (International Day of Peace) este celebrată la 21 septembrie.

Această zi dedicată păcii, promovată de Organizaţia Naţiunilor Unite, a fost stabilită pentru prima dată în 1981, prin Rezoluţia 36/67, de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, pentru a fi aniversată în fiecare an în deschiderea sesiunilor din luna septembrie. Adunarea Generală a ONU a declarat această dată ca o zi dedicată consolidării idealurilor păcii, atât în interiorul cât şi între toate naţiunile şi popoarele lumii.

mutații genetice

geologică

Ziua mondiala a geologilor se sarbatoreste in fiecare an pe 18 septembrie. Geologia studiaza atat compozitia rocilor de suprafata cat si a celor de adancime, zacamintele minerale solide, lichide si gazoase, structura integrala a planetei Terra, placile tectonice ale scoartei terestre, straturile sale lichide succesive, ce se gasesc intre crusta solida a suprafetei Pamantului si miezul sau greu, alcatuit preponderent din elemente de metale grele topite, fiind supuse la presiuni foarte mari.