Îmi este frig în umbra-ntunecată,am îngheţat, picioarele mi-s reci,
degeaba pare bolta înstelată
căci aprig este gerul şi pe veci.
În sobă lemnul se desface-n două
mâncat de flăcări lacome şi crude,
dar în zadar vă zic eu astea vouă
că gerul e mai greu şi nimeni nu aude.
Îmi este frig, de sobă mă lipesc
să-i împrumut căldura sufletească,
sunt obosit şi ochii îmi clipesc,
picioarele de gheaţă nu vor să se topească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu