Cade frunza-ncet, uşoară,ca un flutur care zboară
şi trecând din floare-n floare
soarbe dulci mărgăritare.
Cade frunza ofilită
cu codiţa-i obosită,
cade sărutând pământul,
cade terminându-şi cântul.
Cade frunza veştejită
de furtună biciuită,
zumzăind gâzele fug,
picături din ceruri curg.
Cade frunza-ngălbenită
făcând strada poleită
pe sub paşi de trecător;
zile trec, speranţe mor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu