în noapte

Se lasă soarele-n amurg,
umbrele se-ntind în burg,
parcul îl îmbracă noaptea,
din frunză-n frunză zboară şoapta.

Ştiut de toţi, rătăcitor,
caut iubirea mea de zor,
cutreier munţi, cutreier mări,
scrutez îndepărtate zări.

Cu raza-i indulgentă, luna
îmi luminează calea-ntr-una,
încep să obosesc de căutare,
pasul mi-e greu, inima mare.

În noapte mă afund mereu,
spre unde? Ştie Dumnezeu!
Pribeag îmi caut amăgirea,
o soartă bună şi iubirea.

Mă cercetează curioase stele,               Îmi dă bineţe Universul,             Pasul grăbesc plin de speranţă,
dar gândul meu nu e la ele,                  tot el îmi îndrumă mersul           parcă plutesc spre altă viaţă,
visez o nimfă cu ochi negri,                  şi inima acum tresare;                 inima-mi bate cu ardoare,
cu sentimente nobile, integre.              parcă-i la colţ o arătare!             să fie-ntradevăr, ea, oare?

Retrasă-o bancă mă îmbie                   Fiinţă e, nu-i nălucire;
amare lacrimi să-mi mângâie,             să dau aşa de fericire?
o ocolesc politicos                                  Simt trupul cum se-nviorează,
cu crezu-n suflet norocos.                    găsi-voi în deşert o oază?