cugetări 92

rugăciune

cugetări 91

hotărâre

plugușor autohton dedicații de sezon

Aho, aho, români și frați
fiți pașnici, nu protestați
căci Guvernul vă dă vouă
un decret și-o taxă nouă.
La ureche zurgălăi
ascultați-mă flăcăi!
Hăi!
Căci la anul ce-o să vină
Parlamentul o să țină
tot cu cei de sunt bogați,
senatori și deputați.
La ureche zurgălăi
amnistiați-i măi!
Hăi!
S-aveți pensii speciale,
nu cămine și spitale,
când vă paște câte-o boală
fuga dați la catedrală.
La ureche zurgălăi
mai rugați-vă flăcăi!
Hăi!
Cu promisiuni deșarte                  Plugul nostru cu nevoi            De furat am mai fura,
ei vă țin tot mai aproape,             nu mai este tras de boi            teama e că ne-or lega
basme cu și despre zmei              cum e datina străbună             și n-apucăm clipa
vedeți pe Antena 3.                       ci de vaca cea nebună.              să fugim în Costa Rica.
La ureche zurgălăi                        La ureche zurgălăi                     La ureche zurgălăi
ia mai prostiți-i măi!                    ia mai împungenți-i măi!         opriți debandada măi!
Hăi!                                                Hăi!                                               Hăi!
În bogata noastră țară                  Pe meleaguri de poveste
avem gripă aviară                          tot se fură și mai este,
și din granița vecină                      iar în anul centenar
a venit pesta porcină.                    șpaga-i sportul național.
La ureche zurgălăi                         La ureche zurgălăi
ia mai răbdați măi!                        goliți buzunare măi!
Hăi!                                                   Hăi!   

gardă la regină

urmează POARTA CERULUI
vizualizați textul

scrisoare către Moș Crăciun

unui IT-ist

crăciuniță

cugetări 90

moș nicolae

Ziua de 6 decembrie este ziua Sfântului Nicolae, supranumit "Făcătorul de minuni", unul dintre cei mai populari sfinţi ai creştinătăţii.
De asemenea, 6 decembrie este şi ziua în care vine Moş Nicolae.
Numele de Moş Nicolae este legat de dărnicie şi compasiune, dar şi de cadourile pe care copii le primesc în această zi. În fiecare an, în seara de 5 decembrie, copiii ştiu că trebuie să-şi lustruiască ghetuţele sau cizmuliţele, pentru că Moş Nicolae va trece pe la ei să le aducă daruri. Celor cuminţi. Celor neascultători, Moş Nicolae le aduce o nuieluşă, pentru a-i atenţiona să îşi asculte părinţii şi bunicii. Se spune că este suficient să se uite prin ferestre ca să-şi dea seama dacă un copil a fost cuminte sau nu…
Originea tradiţiei de Moş Nicolae între legendă şi realitate
Tradiţia îşi are originea în povestea personajului legendar şi mitic, care a existat cu adevărat în persoana arhiepiscopului-Sfântul Ierarh Nicolae-din Myra-Lichia (pe meleagurile Turciei de astăzi), persoană cu credinţă neţărmurită în Dumnezeu, care a trăit în secolul al IV-lea. Lui Nicolae de Myra îi sunt atribuite numeroase fapte bune faţă de cei săraci şi năpăstuiţi, dar şi miracole, numele său traducându-se prin “biruitor de popor”. Provenind dintr-o familie înstărită şi crescut în spiritul poveţei creştine “să împarţi averea săracilor”, la moartea părinţilor săi, şi-a dăruit întreaga avuţie celor nevoiaşi.
Dar Sfântul Nicolae nu este numai protectorul celor săraci, ci şi al copiilor, al marinarilor şi al victimelor judecăţilor nedrepte, fiind venerat în întreaga lume.
Una dintre cele mai cunoscute legende despre Moş Nicolae este povestea celor trei fete sărace, care neavând zestre nu puteau să se căsătorească şi urmau să fie vândute de tatăl lor unor bărbaţi înstăriţi.Se spune că Sfântul Nicolae, aflându-le durerea, le-a aruncat fiecăreia pe geam, într-o noapte, câte un săculeţ de bani. Săculeţii au căzut fie în ciorapii puşi la uscat, fie în ghete. De aici este obiceiul ca darurile de Moş Nicolae să fie puse în ghetuţe.
Obiceiuri de Sfântul Nicolae în România
Copiii de la noi au fost învăţaţi ca, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, Sfântul Nicolae vine şi le încarcă ghetele, cizmele sau bradul cu dulciuri, jucării şi daruri, dar unii găsesc şi câte o nuieluşă.
În unele zone, copii îi lasă moşului apă şi morcovi pentru calul acestuia.
În tradiţiile româneşti Moş Nicolae apare pe un cal alb, trimitere la prima zăpadă care cade la începutul iernii, păzeşte Soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină şi căldură, ajută văduvele, orfanii şi fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor şi salvează de la înec corăbierii, apără soldaţii pe timp de război, motiv pentru care este invocat în timpul luptelor.
Există obiceiul la sate ca în ziua de Sfântul Nicolae feciorii să se organizeze în cete şi să-şi aleagă gazda unde vor merge pentru repetiţiile colindelor de Crăciun şi de Anul Nou.
În colindele româneşti, cântate iarna, se vorbeşte despre florile dalbe, flori de măr. Asta pentru că bătrânii cunoşteau şi ei că acea joardă a Sfântului Nicolae trebuie să fie una de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Naşterea Domnului, înseamnă că sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dat crenguţa.
Dacă la Sfântul Andrei se punea la încolţit grâul pentru a vedea cum va fi anul care vine, de Sfântul Nicolae se pun în apă crenguţe de pomi fructiferi, pentru ca acestea sa înflorească, dovada iertării greşelilor, după cum spune tradiţia.
Obiceiuri de Sfântul Nicolae în alte ţări
Legenda lui Moş Nicolae s-a răspândit în toată lumea şi a luat caracteristicile fiecărei ţări. În Europa, în secolul al XII-lea, ziua Sfântului Nicolae a devenit ziua darurilor şi a activităţilor caritabile.
În Germania, tradiţia sărbătoririi Moşului Nicolae a apărut prin îmbinarea unei figuri păgâne cu imaginea creştină a Sfântului Nicolae, care este văzut de germani ca un bătrân care poartă un sac în spate şi o nuieluşă în mână. Pe lângă ghetuţe, copiii pregătesc în ajun o scrisoare în care îşi aştern toate dorinţele şi câţiva morcovi pentru caii moşului. Se mai spune că Moş Nicolae are cu el o carte în care a trecut toate faptele copiilor, bune sau rele. Dacă n-au fost cuminţi, copiii primesc nuieluşe, cartofi sau cărbuni. În unele regiuni din Germania, copiii se costumează în Moş Nicolae şi colindă casele vecine, pentru a primi dulciuri.
Copiii din Franţa, în ajun, lasă pentru Moş Nicolae un pahar de vin iar pentru măgăruşul lui, morcovi şi puţin zahăr. În ziua de 6 decembrie, ei primesc ciocolată, turtă dulce, fructe şi trimit scrisori rudelor pentru a le ura sărbători fericite. Îndeosebi în regiunile din estul Franţei, cei mici ştiu că Moş Nicolae vine călare pe un măgăruş, alături de Pere Fouettard (Moş Nuieluşă), înveşmântat în negru. Dacă Moş Nicolae lasă daruri copiilor buni, Pere Fouettard este cel care-i mustră pe copiii care n-au fost cuminţi, altoindu-i cu o nuieluşă.
La copiii olandezi, moşul ajunge pe mare, venind din Spania. Dacă n-au fost cuminţi, se tem de însoţitorul moşului, Zwarte Piet (Petru cel Negru). El îl ajută pe Moş Nicolae cu darurile şi dulciurile pentru copiii cuminţi. Va merge pe la fiecare copil şi-i va dărui câte ceva, dar dacă pe lista lui copilul este trecut ca neascultător, îl va lua cu el înapoi în Spania.
În Belgia şi Luxemburg, copiii îşi aşază ghetuţele în faţa uşii şi, la fel ca micuţii francezi, pregătesc un pahar de vin pentru moşul, morcovi şi zahăr pentru calul lui. Odată cu Moş Nicolae, la fel ca şi în alte ţări europene, copiii îl aşteaptă şi pe însoţitorul său, Hoseker.
Moş Nicolae este foarte iubit de copiii din Austria, care-l ştiu ca pe un bătrân înveşmântat asemenea unui episcop, cu o carte mare în care îngerii au scris toate faptele celor mici şi călătoreşte alături de Krampus, care ţine în mână o nuia cu care-i ameninţă pe micuţii care nu au dat ascultare părinţilor.
Copiii din Italia aşază pe o farfurie, în ajun, scrisorile în care-şi notează dorinţele, promiţându-i lui Moş Nicolae că vor fi cuminţi în anul care va veni. A doua zi, în locul scrisorilor, găsesc dulciurile lor preferate. Tot în Italia, există tradiţia numită Rito delle nubili (ritualul celor necăsătoriţi). Tinerele fete care au nevoie de ajutor înainte de a se mărita primesc daruri în amintirea sfântului care a ajutat trei fete sărace să se căsătorească, oferind fiecăreia câte o punguţă cu galbeni.
În Cehia, odată cu cadourile constând din mere, nuci, dulciuri şi jucării, Moş Nicolae le aduce aminte copiilor că în curând va sosi copilul Isus. Conform unui vechi obicei, copiii neascultători primeau în încălţări cartofi şi bucăţi de cărbune.
În nordul şi partea centrală a Croaţiei, Moş Nicolae (Sveti Nikola) aduce cadouri pe 6 decembrie, cu ocazia zilei sale consacrate. În seara dinainte, copiii îşi lustruiesc încălţămintea şi o aşază pe pervazurile ferestrelor, pentru a fi umplută cu daruri, dulciuri şi fructe de generosul Moş.
În Polonia, Moş Nicolae este o personalitate extrem de divinizată şi respectată. Îmbrăcat în haine episcopale şi purtând bastonul episcopal, el coboară din ceruri cu ajutorul unui înger şi colindă întreaga ţară pe jos sau purtat într-o trăsură trasă de un cal alb. La vederea lui, copiii nerăbdători încep să strige ‘A venit! A venit!’. Odată intrat într-o casă, Moş Nicolae ascultă cu îngăduinţă rugăciunile copiilor. El îi ceartă sau îi laudă, după cum este cazul, şi le dăruieşte apoi icoane, mere roşii, portocale şi ‘pierniki’ (prăjiturele sfinte, făcute cu miere şi mirodenii). Dacă nu îşi face apariţia în persoană, el îşi lasă darurile sub pernele copiilor care dorm sau le pune în pantofii lustruiţi special pentru acest eveniment.
În unele oraşe şi sate din Slovacia, Moş Nicolae (Svaty Mikulá) soseşte într-o trăsură trasă de un cal. Copiii nerăbdători să îl vadă umplu străzile şi se unesc în coruri şi dansuri. În unele regiuni, Moşul vizitează copiii acasă. În ajun, copiii îşi aşază încălţările lustruite pe pervazul ferestrei sau în pragul uşii, sperând să le găsească dimineaţa încărcate cu daruri. În unele şcoli are loc sărbătoarea “Mikul Mail”, în care copiii îşi dăruiesc unul altuia mici cadouri.
În Slovenia, în seara anterioară zilei de Sântul Nicolae, copiii îşi aşază încălţămintea afară, în faţa uşii, aşteptând să o găsească a doua zi încărcată de fructe, bomboane, monede şi mici jucării. Cel care îl însoţeşte pe Moş Nicolae, numit Parkel, pune în încălţările copiilor obraznici cărbuni şi cenuşă.
În Spania, tradiţiile de Moş Nicolae includ un foarte tânăr “episcop copil”, de obicei având între trei şi şase ani, şi un grup de bărbaţi numiţi ”auroros”, care cântă oraţii. Bărbaţii adună colecte, care sunt apoi dăruite de preot sau ‘episcopul copil’. Copilul poate fi escortat de colegii de clasă, poate călări un mic cal sau prezidează, împreună cu preotul şi profesorul, o masă la care se servesc fructe uscate, nuci şi prăjiturele.
Înaintea zilei de Sfântul Nicolae (Szent Mikulás), copiii din Ungaria îşi lustruiesc pantofii cei mai buni şi îi aşază pe pervazuri pentru a fi umpluţi de darnicul Moş. El vine în case cu un sac plin de cadouri şi o carte mare în care sunt scrise faptele bune şi rele ale copiilor. Dimineaţa, copiii găsesc în pantofi bomboane, portocale, nuci, mere, ciocolată şi mici cadouri. Copiii obraznici primesc nuiele aurii şi linguri de lemn.
Legenda nuieluşii pe care o primesc copiii neascultători
La primul sinod ecumenic ţinut la Niceea, în anul 325, Nicolae a fost recunoscut drept un mare apărător al ortodoxiei.
Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale.
Nicolae, ajuns episcop de Myra de la o vârstă fragedă, îngrijorat de o posibilă ruptură care putea avea loc în cadrul Bisericii, i-a dat ereticului Arie o palmă.
Astfel, potrivit bisericii, de la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, pe 6 decembrie, cei neascultători să fie loviţi cu nuieluşa, în semn de avertisment.
                                                                                                                                    historia.ro

cugetări 89

1 decembrie 1918

Cum a fost posibilă Marea Unire de la 1 Decembrie 1918?

Decembrie 1918 este data la care „Adunarea Naţională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească” a proclamat, la Alba Iulia, unirea cu România. Erau ultimele provincii istorice care se alăturau ţării. Înainte de a fi întreagă pe hartă, România unită a existat în mintea politicienilor, în lecţiile de limbă română, în strategiile militare şi în eforturile diplomatice.

Unirea din 1918 a fost posibilă şi datorită unui context istoric favorabil. Semnalul l-a dat, pe 27 martie, Basarabia. Imperiul ţarist se destrămase în momentul în care Sfatul Ţării de la Chişinău a decis Unirea cu România.

Unirea, posibilă în contextul Revoluției Ruse

În februarie 1917, pe fondul lipsurilor şi nemulţumirilor provocate de război, la Sankt Petersburg izbucneşte Revoluţia Rusă. Revendicările democratice, nevoia de instaurare a unui regim reprezentativ, antipatia care înconjura familia imperială, au dus în martie la abdicarea ţarului Nicolae al II -lea.

Unda cererilor democratice de la Sankt Petersburg a ajuns în Basarabia în aprilie. Şefii obştilor săteşti cereau autonomie administrativă, culturală şi economică şi convocarea unei adunări reprezentative care să adopte legile necesare. Pe 1 mai, la Odesa, a avut loc o adunare a 10 mii de soldaţi şi ofiţeri români basarabeni a expus aceleaşi revendicări plus crearea unei armate separate de cea ţaristă - aşa-numitele cohorte moldoveneşti. Clerul a cerut la rândul său autonomie, concret, mitropolit român în fruntea Bisericii, care să nu depindă de Sankt Petersburg.

Liderii Unirii în Basarabia

În vară a luat fiinţă Partidul Naţional Moldovenesc cu misiunea declarată de a obţine autonomia Basarabiei. În fruntea românilor se aflau lideri care riscaseră deja enorm în eforturile lor de a apăra drepturile naţiunii române. Medicul Daniel Ciugureanu, fusese arestat şi trimis în Siberia de autorităţile ţariste pentru că tipărise un ziar în limba română: "Deşteptarea". Matematicianul şi teologul Pantelimon Halipa trăise şi el gerurile Siberiei, învinuit fiind că publicase "Deşteaptă-te, române" în publicaţia cu apariţie pasageră "Basarabia". Profesorul de matematică Ion Inculeţ avea deja experienţă politică la Sankt Petersburg. Astfel de conducători, cultivaţi şi capabili să îşi asume decizii riscante, convoacă între 5 şi 7 noiembrie 1917 aşa-numitul Comitet Militar Central - o adunare a 400 de soldaţi şi ofiţeri - delegaţi a peste 300 de mii de basarabeni. Reuniunea a dat puterea Sfatului Ţării care s-a întrunit ulterior.

Românii din Basarabia cer autonomie și armată separată

Ion Varta, director Arhivele Naționale Chișinău: „Am avut parte de acest congres care a luat două deziderate majore: Proclamarea autonomiei Basarabiei şi convocarea unui Parlament al Basarabiei. În scurt timp, datorită eforturilor pe care le vor întreprinde cei care vor fi delegați in acel birou de organizare al Sfatului Ţării, se va produce acest eveniment istoric.Exact în această sală în care ne aflăm acuma, în debutul acelei ședinte istorice, în sala arhiplină, erau prezenți peste 100 de deputați ai Sfatului Ţării, nu erau chiar toți, dar majoritatea covârşitoare era prezentă”.

Sfatul Ţării, întrunit pentru prima dată la 4 decembrie aici, avea 138 de membri. Majoritatea 70% erau români, restul ruşi, ucrainieni, bulgari, germani şi evrei. La mijlocul lui decembrie, Sfatul Ţării proclamă Republica Federativă Democratică Moldovenească în teritoriul dintre Prut şi Nistru, îl alege preşedinte pe Ion Inculeţ şi şef al Consiliului Director, adică al guvernului provizoriu, pe Daniil Ciugureanu.

Consiliul Director de la Chișinău cere ajutorul Guvernului român aflat în refugiu

Dar tânăra republică are puţine şanse de supravieţuire. Pe 7 noiembrie, la Sankt Petersburg, avusese loc lovitura de stat prin care Vladimir Ilici Lenin şi Leon Troțki preluaseră puterea în Rusia. Cele două decrete ale Consiliului Comisarilor Poporului - decretul asupra păcii şi cel asupra pământului - au aruncat Imperiul în haos. La 20 noiembrie, Ucraina şi-a proclamat independenţa, dar Kievul nu reuşea să-şi impună autoritatea. Pe 21 decembrie, pentru a stăvili dezordinile care izbucniseră şi aici, Consiliul Director de la Chişinău cere ajutorul guvernului român aflat în refugiu la Iaşi. Dar problemele statului român, redus de ocupaţia germană la numai o treime din teritoriu, duc iniţial la un refuz.

Basarabia, amenințată de bolșevism

La 17 ianuarie 1918, trupele bolşevice ocupă Chişinăul. Executivul basarabean apelează din nou la Armata Română şi primeşte sprijinul a două divizii de infanterie. Sfatul Ţării revine în fruntea republicii. La 6 februarie, Basarabia îşi declară independenţa totală faţă de Rusia. În fostul imperiu, bolşevicii trecuseră la naţionalizare, colectivizare, mutaseră capitala de la Sankt Petersburg în cetatea medievală a Kremlinului de la Moscova şi dăduseră startul unui sângeros război civil. Indiferent de etnie, liderii politici de la Chişinău înţelegeau că republica lor era complet lipsită de apărare.

Dezbaterile din Sfatul Ţării care au avut loc în această sală - acum sala de festivităţi a Academiei de Artă şi Muzică din Chişinău - au fost aprinse. Dar tabăra românească avea şi argumente strategice puternice. Ucraina independentă voia să încorporeze Basarabia, iar Moscova bolşevică să instaureze aici comunismul. Foarte important a fost mesajul lui Constantin Stere, basarabean, dar trimisul guvernului României în adunare.

Unirea Basarabiei cu România – doar trei voturi împotrivă

La 27 martie 1918, Sfatul Ţării a adoptat cu 86 de voturi pentru, 3 împotrivă şi 36 de abţineri, Unirea Basarabiei cu România. Formula folosită în Proclamaţia din 1918 - Unire conform cu „dreptul istoric, dreptul etnic şi cu principiul că popoarele să-şi hotărască propria lor soartă” se regăseşte și în declaraţiile de unire adoptate începând din 24 ianuarie 2018 de peste 100 de localităţi din Republica Moldova.

Constantin Stere, un performer al negocierilor

Prestigiul lui Constantin Stere, devenit consilier al preşedintelui Sfatului Ţării, a contat enorm la 27 martie 1918. Născut la Soroca, cu studii liceale la Chişinău, tânărul Stere fusese deportat trei ani în Siberia acuzat de radicalism socialist. După eliberare, a studiat Dreptul la Iaşi. Avocat, obişnuia să publice articole polemice în ziare de stânga. În 1895, a obţinut cetăţenia română printr-o lege specială semnată de politicienii conservatori de care se apropiase. Acest „român din Basarabia” rămâne în cercurile social-democrate şi poporaniste, dar se înscrie în Partidul Naţional Liberal. La izbucnirea Primului Război Mondial, basarabeanul pledează alături de conservatori pentru tabăra Puterilor Centrale, astfel încât România să recupereze Basarabia de la Rusia. Cu un astfel de CV, trimisul guvernului Maghiloman, Constantin Stere, a participat în două zile la 26 de întruniri ale membrilor Sfatului Ţării, de diferite etnii. A convins şi ruşi, şi evrei să voteze Unirea. Majoritatea de 86 de voturi din 138 a salvat Basarabia.

Onisifor Ghibu, un ardelean dedicat Basarabiei

Anunţul Unirii a fost publicat de "România Nouă", ziarul scos la Chişinău de Onisifor Ghibu, un ardelean cu studii în istorie şi filozofie la Strasbourg şi Jena, condamnat la moarte în contumacie de autorităţile habsburgice pentru activităţi pro-româneşti şi refugiat în România. După clarificarea situaţiei în Basarabia, Onisifor Ghibu a participat, în toamna-iarna lui 1918, la toate deciziile legate de Unirii Transilvaniei cu România.

Şi Onisifor Ghibu, şi Pantelimon Halipa şi Daniel Ciugureanu au fost întemniţaţi de regimul comunist, la fel ca mulţi alţi conducători ai României Unite. Cei mai mulţi dintre ei se află şi astăzi în gropile comune de la Sighet sau Gherla.

                                                                                                                     https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/centenar-100-de-ani-de-viitor